X.Vibe

32 years later

2011-11-02T17:49:00.002+02:00

Motto :

“~Ce-mi dai, să nu mor azi, să mai rezist ?

Leac pentru îngeri, cântecul meu trist.~”

http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com/

Acum 32 de ani, undeva la poarta Cerului stateau la coada la Dumnezeu un el si o ea pentru a cere incuviintarea unei noi vieti pe Pamant. In asteptarea lor muta, au auzit intr-o prima vineri de noiembrie atunci, pe undeva mai spre dupa dupa-amiaza, pe Dumnezeu graind : ‘Urmatorul la rand!’…

‘Cum se va numi rodul iubirii voastre ?!’ ii intreba Dumnezeu pe cei doi aflati pentru prima data in postura asta… El I-a raspuns ferm : ‘Sa se numeasca ca un dar al tau pe Pamant, Doamne !’

Nu-i mai ajunse timp sa mai respire odata, caci Glasul lui Dumnezeu pecetlui numele si destinul unui nou pasager hoinar pe un pamant : ‘Mergi cu credinta si bucura-te de viata! Bogdan este numele si destinul tau! Vei fi sortit sa iubesti fara sa a ti se raspunde pana vei invata sa iti invingi temerile si fricile, pana vei respira prin fiecare por iubire, pana cand vei redeveni rabdador si inocent in tot ceea ce faci ! Mergi copile drag, caci un inger se va naste pentru tine si iti va veghea pasii ! …iar intr-o zi ti-l voi trimite langa tine, sa iti fie alaturi in trecerea ta hoinara pe Pamant !’

32 de ani mai tarziu, iata-ma-s ratacind undeva intre Pamant si Cer, pe drumul ce mi-a fost destinat, cautandu-ti chipul, asteptandu-ti soapta de iubire, dezgolit de puterea de a mai pasi pe Pamantul care arde, cu sufletul zdrelit de zadarnicii, insingurat printre semenii mei, bezmeticind printre cuvinte poate incoerente, alergand dupa un strop de soare de amiaza ce se ascunde repede printre norii de noiembrie doi… Azi dimineata, o buburuza timida mi s-a asezat pe umar incercand sa imi spuna ceva. De atata durere nu am auzit insa nimic… Am zambit macar ca am zarit-o pentru cateva secunde !...

…Imi ramane doar sa ridic capul si sa imi primesc destoinic destinul pana cand manutza ta calda va resimti tresarirea unui suflet care te iubeste prin obrajii mei calzi de copil.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Beyond the wall you'll find me

2011-09-06T10:45:00.005+03:00

Motto:

"Iubire, de neînţeles, dificilă...

...nu-ţi cer nimic!
Ce-aş putea să îţi cer,
decât să mă umpli cu durerea ta nemarginită
bandajează-mi neiubirile naive
leagă-mă la ochi cu gândurile tale
lasă-ţi suferinţa în mine,

lasă să mă cuprindă precum ploaia,
ce ucide trupul meu sfâşiat..."

Amelié

http://fdcuvbamt.blogspot.com/

Cautari de suflete si tot atatia pereti intre ele gasesc mereu atunci cand vreau sa iti scriu! Oriunde privesc inlauntrul meu iti regasesc privirea si zambetul lin pe care ingerasul meu mi le-a trimis candva sa imi mangaie sufletul... pentru ca oricat de mult te-ar surprinde, da, si eu am un suflet de om inlauntrul zidurilor ce ne inconjoara. Nu mai reusesc sa trec de caramizile reci ale zidului ce ne desparte in timp, in zi si in noapte... Nu mai reusesc sa ajung la tine, desi ar fi foarte simplu sa ma urc in urmatorul autobuz si sa te regasesc, insa stiu ca as mai pune poate inca o caramida la si-asa inaltul zid dintre noi... Si ce e mai trist e ca, prin vibratia mea sufleteasca am contribuit la inaltarea lui desi mi-as fi dorit sa fie exact invers...

Si iata-ma azi, singur uitat in universul himerelor mele, departe de tine si fara puterea de a darama de unul singur un zid ce urca pana la nori... Pana si aripile imi spun ca mai pot zbura sa te pot zari macar de sus, de printre nori... Ma simt incatusat aici pe un pamant pe care nu ma mai regasesc, nu iti mai regasesc vibratia lina ce odata rezona cu a mea... Si nimeni nu stie de ce plange sufletul meu... si nimanui nu-i pasa de asta... si nici nu mi-as dori ca cineva sa inteleaga sau sa aiba parte nici o secunda terestra de ziduri reci intre suflete calde.

Condens... pana si zidul rece resimte caldura ce il cuprinde de dincolo de el ! Sa stii ca este caldura sufletului meu care te cauta mereu... Si sa mai stii ca azi, de ziua ta, razbate prin porii cimentuiti si se agata de firele de matase ale unei panze de paianjen prinse undeva de cealalta parte a zidului sa iti sopteasca lin: La multi ani!...

Incalzeste, Doamne, zidul rece dintre noi, fa-l cat de mare vrei Tu si da-mi puterea sa zbor din nou dincolo de nori, peste zid si sa ajung din nou... la ea! Trimite-i azi in dar toti ingerasii mei sa-i spuna "La multi ani" si lasa-ma pe mine aici, singur printre himerele mele si departe de ea... voi fi mereu aici pentru tine, oricand vei avea nevoie! Sau daca nu vei avea nevoie, ma voi stinge incet cu privirea indreptata spre tine si spre un vis ce mi-a facut viata un pic mai frumoasa!

Good morning girl

2011-07-11T01:37:00.005+03:00

Motto :

Iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la El

http://puterea-prezentului.com/

I open my eyes and your morning smile makes me wonder: …Where are you, girl ?! …Where did you leave out of my life and for how long ?! Where is the magic feeling that makes me stronger than I am now ?!... Where is the light you brought into my life and I need it so much ?! …Where will I meet you again this life ?!... maybe somewhere on the other side of the sea… I’ll keep sailing with a little help of an angel until I’ll reach your heart…

E dimineata din nou in viata mea ! E inca un inceput, sau poate inca un pas catre tine, unul mai in acord cu veselia pe care de la tine am invatat-o de la tine acum cativa ani pe drumul pe care paseam impreuna pe un munte ce saruta marea… era drumul pe care Dumnezeu mi l-a deschis, un drum plin de aventuri de viata pe care incep sa-l deslusesc parca ceva mai bine.

Am deschis ochii mari, am privit in jurul meu si te-am regasit intr-un coltisor din micul meu univers… la fel de zambitoare si de inocenta precum te-am cunoscut. Mi-am regasit visul uitat in sertar, pus la coltul asteptarii ce inca imi macina secundele care ticaie in nestire… Incerc sa imi reamintesc zambetul pe care m-ai invatat sa il port pe chip chiar si atunci cand imi petrec timpul undeva in lumea viselor ireale si poate… imposibil de imaginat in vremurile in care tiparele cu greu se pot sparge…

Dumnezeu mi-a deschis o poarta catre visul meu uitat, mi-a dat o speranta sa ma pot apropia de orasul ales, mi-a trimis un arhanghel sa imi ascuta arma iubirii ce ti-o port undeva in sufletul meu insingurat…

De voi fi vrednic de a pasi pe poarta iubirii Lui pentru mine, de voi fi vrednic in a-ti revedea zambetul tau adelin, de voi avea fericirea sa iti spun din nou buna dimineata, pentru toate astea iti voi darui cate o floare de iris atunci cand vibratia X ne va readuce bucuria regasirii… E dimineata din nou in viata mea ! Iar tu esti aici in gandul meu curat care te cauta neincetat...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Smile of the sun

2011-06-29T16:44:00.010+03:00

Motto :

Rază de lumină, de la oameni vină, mângâie-i uşor… !

Holograf

ESEU DEDICAT SPECIAL CORULUI DE COPII ARMONIA

Dragii mei, armoniosi ! Ati intrebat azi soarele daca va priveste ?! Ati intrebat azi soarele daca va iubeste ?!... sau daca dragostea lui pentru voi e inca vie ?! Ati intrebat soarele daca lumina lui va mangaie sufletele la fel ca odinioara ?! Eu l-am intrebat pentru voi ! …si mi-a raspuns ca DA :)

Ati crezut vreodata ca v-am lasat undeva departe de inima mea ?! Ati crezut vreodata ca m-am retras in umbra pentru a scapa de utopia unei armonii imposibile ?! …poate ca m-am retras in umbra pentru a lasa soarele sa va lumineze pe voi mai tare !… Poate ca m-am retras ca sa las lumina reflectoarelor sa va mangaie mai lin chipurile voastre senine de copii. Poate ca altii au considerat ca v-am umbrit prea tare chipurile, prin orgoliul meu pacatos… sau poate ca aveam o durere in suflet pe care nu o intelege nimeni…Intr-o zi veti afla raspunsul la intrebarile astea aproape retorice… iar ziua aceea nu este departe…

Acum este momentul vostru, dragii mei armoniosi ! Acum sunteti aproape de un spectacol, aproape de un concurs mare pentru care ati muncit si meritati toate aplauzele mele, inca dinainte sa se ridice cortina ! Meritati mult mai mult decat v-am putut oferi eu in ultima vreme… Meritati sa fiti apreciati pentru justa voastra valoare si… mai ales, pentru curatenia sufletelor voastre de copii care se oglindeste in fiecare zi in ochisorii vostrii…

Vreau sa stiti ca sufletul imi este acolo langa voi, in fiecare secunda si in fiecare dimineata cand ma trezesc pana ce veti trece cu bine de aceste bucurii ale muzicii catre care parintii vostrii v-au indrumat ! Chiar daca fizic sunt putin mai departe de voi… pentru ca asa mi-am ales sa fiu… vreau sa stiti ca ma voi ruga la Dumnezeu sa isi coboare din nou harul sau divin asupra voastra asa cum a mai facut-o odata intr-o zi frumoasa de Aprilie, intr-un oras strain langa un alt mal de mare…

Sa nu dati importanta niciodata rautatilor dintre oamenii mari ! Oamenii mari au uitat sa mai fie copii ca voi ! Oamenii mari nu mai stiu sa ierte, nici macar sa zambeasca uneori… Va spun doar atat : BUCURATI-VA DE MUZICA SI DE ARMONIE ASA CUM V-AM INVATAT DE LA PRIMA NOASTRA INTALNIRE ! BUCURATI-VA DE HARUL PE CARE VI L-A DAT DUMNEZEU CU TOATA DRAGOSTEA LUI SI PE CARE EU, TOT CU VOIA SA, VI L-AM DESCOPERIT !

Si daca unii dintre voi sunteti suparati pe mine, va rog frumos sa ma iertati… atat am putut eu sa fac acum ! Promit ca ma voi revansa intr-o zi senina de vara pentru tot ce v-am gresit… Si sa nu uitati un singur lucru : Sa nu uitati ca va iubesc !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

P.S. : Andrei, Iuliana, Flori, Pink, Andreea, Miruna, Leila, Amalia, Ana-Maria, Melania, Andreeutza, Maria, Andra, Ioana, Roxana !!! Va doresc mult succes la Mamaia Copiilor !!! Sa le aratati tuturor ce inseamna sa existe ARMONIE intre oameni si sa fiti in mare mare forma ! Voi fi acolo langa voi in sala si voi respira cu voi la fiecare cuvant pe care l-am invatat impreuna cand am inceput acest proiect !!!

Luiza, Lorena, Corina, Madalina, Daria, Veronica, Diana, Robert, Andrei, Greta, Andra, Valentina, Georgiana, Teo, Denisa, Ana-Maria, Alexandra, Alexia, Roxana, Mihaela si Irina !!! Mult succes maine la spectacol si o vacanta pe cinste sa aveti !!! Voi fi langa voi maine in sala si voi incerca sa va transmit energia pozitiva pe care Dumnezeu mi-a ingaduit sa o impartasesc cu voi !!!

Din inima mea de copil, eu la toti VA MULTUMESC pentru ca impreuna am reusit sa facem UN VIS SA SE IMPLINEASCA !!!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

X Factor - The Joy of Life

2011-06-15T11:28:00.007+03:00

Motto:

Be prepared for the X Vibes ! Just feel free to ride on the X Factor wave !

Your life is about to change into something better !

May the JOY be with you !

X-Factor - http://www.xfactoronline.ro/

Sunt momente in viata cand ne putem re-orienta destinul, momente cand bucuria de a trai ne copleseste intr-atat incat putem striga cu toata puterea: DAAAAAAAAAAAAAAA !!! SUNT FERICIT CA TRAIEEEEEEEEEEEESC !!!

Sunt momente cand Dumnezeu ne arata prin semnul crucii calea catre o viata mai buna sau catre o auto-eliberare a spiritului ! Sunt puncte de intersectie ale destinului cu o viata mai plina de energie pe care suntem invitati sa le marcam in drumul nostru efemer prin Univers ! Suntem oare capabili sa deschidem ochii mari si sa aducem schimbarea in viata noastra ?! Suntem demni de a primi factorul X la un nivel de perceptie superior ?! Sau numai cei Alesi de Dumnezeu vor avea menirea de a intelege mesajul unei vibratii de tip special care ne cuprinde treptat pe toti catre un nou nivel energetic planetar ?!

...e mult mai simplu decat crezi, dragul meu prieten ! Am ezitat sa iti mai explic de ce vibratia X este acum parte din viata ta... ti-am menajat vederea ta cea noua de teama sa nu orbesti de lumina, ti-am protejat sufletul de noile vibratii care ne inalta catre noi dimensiuni, ti-am alinat singuratatea prin empatie cu gandul tau curat, iar acum ne regasim cu totii sub semnul trimis catre noi de Dumnezeu sa ne arate ca singuri putem sa ne decidem drumul catre mai bine ! Asta doar daca suntem cu adevarat pregatiti sa ne auto-descoperim factorul X!

Ce este pentru tine, Factorul X, dragul meu prieten ?! Este oare un simplu concurs muzical pe un post comercial de televiziune ?! Este oare doar o provocare de a urca pe o scena si a iti invinge emotiile in fata unui Juriu ?! Este oare doar un mod de a capata notorietate intr-o tara in care parvenitismul este deja o moda ?!

Pentru mine Factorul X este un nou mod de a vibra si de ma bucura de muzica oferita in dar oamenilor de Dumnezeu ! Pentru mine Factorul X este o cale de a imi invinge cele mai sumbre frustrari si prejudecati, o cale de a imi demonstra ca se poate si in tara asta sa fii fericit chiar daca multi se gandesc deja la fericire ca la o utopie in Romania !Pentru mine Factorul X este o ocazie unica de a imi inalta vibratiile la un nou nivel energetic superior si de a ma pregati sa intru in noua dimensiune universala pregatita special pentru noi de Dumnezeu. Factorul X este o poarta catre o viata mai plina de bucurie, catre un vis ce se poate implini, catre desavarsirea mea ca fiinta umana ce a primit in dar de la Dumnezeu harul muzicii !

Multumesc intregului Univers pentru acest semn divin !

Multumesc Creatorului Suprem pentru ca mi-a adus Factorul X in viata mea !

Multumesc parintilor mei ca m-au crescut cu credinta in Dumnezeu !

Fiti pregatiti sa primiti Factorul X in viata voastra !
Vibratiile noi sunt foarte aproape de voi !
Bucurati-va de viata si de muzica la maXim!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

The kiss that never was

2011-06-04T02:08:00.002+03:00

Motto:

Pentru florile pe care inca nu le-ai primit

Pentru visele ce inca nu ti s-au implinit

Pentru ochii tai ce inca au ramas umeziti

Pentru sufletul ce inca nu ti l-am daruit

Eu, ... eu sunt vinovat...

"Eu sunt vinovat" - Talisman

Au trecut sapte ani de la ultimul meu sarut... au trecut nu mai stiu cate lacrimi pe obrajii mei arsi de dorul tau... azi am fost amagit de propria-mi neputinta de a imi lasa sufletul sa zburde pe campiile iubirii... am vrut sa imi reamintesc cat de dulce poate fi un simplu sarut...

M-a chemat, ne-am plimbat, am zambit... am fost la un pas de marele eveniment... insa nu s-a intamplat nimic... si asta pentru ca i-am respectat dorinta. Era un inger trimis in calea mea de Dumnezeu sa imi aline solitudinea, un inger cu o aripa ranita... era un chip sfios de fetitza care pasea timid pe un nou drum al unei incercari... Mi-a zambit... apoi, s-a intristat... mi-a spus ca e bine sa ramanem aici... aici... unde aici ?! ... unde e bine ?!... unde sa ?!... unde mi-a... ?!

Nu inteleg uneori pentru ce sunt asa pedepsit de Dumnezeu... de ce sunt atat de singur uneori... atat de impovarat de cateva zeci de kilograme in plus care ma fac uneori sa devin indezirabil... de poate cativa kilometri de pacate care inca nu mi le-am izbavit... de poate cativa kilobiti de date aglomerate aiurea in acest eter sec... si totusi izbavitor adeseori...

Atatea puncte si spatii aliniate printre cateva cani de bere rece ce imi racoresc naduful unui suflet putin ostenit si dezamagit la totusi prea putine primaveri. Scriu direct, fara idei... asa cum simt si tot asa cum iti alint sarutul care nici macar n-a mai venit... si ce daca n-a venit ?!... asa imi e poate sortit... SA ARD DE DORUL UNUI SARUT PANA CE NE VOM REGASI CU ADEVARAT IN ORASUL ALES DE DUMNEZEU PENTRU MINE !!!

... sau poate sunt prea lacom cu Dumnezeu... sau poate nu merit nimic... nici macar sa-mi mai citesti acum tristetea...

Inchide-ma... ucide-ma in visele tale reci... lasa-ma sa mor in iubirea-mi vie ce ti-o port... lasa-ma sa iti revad Duminica chipul tau divin si sa stiu doar ca... poate ma intelegi... si ca ziua in care iti voi ucide asteptarea, dulcele sarut al regasirii sa ne umezeasca obrajii fierbinti cu roua lacrimilor ce si-acum ar vrea sa izbucneasca... Oare, la ce folos ?! Eu acum singur si trist... iar tu, dormind alin... in lumea viselor tale curate... eu aici... iar tu acolo... undeva in orasul in care luminile vegheaza etern...

Nu tresari !... Lasa-ma sa iti soptesc din nou ... ca te iubesc...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

I'll be back...

2011-05-31T14:08:00.003+03:00

Motto :

Come with me if you want to live !

Terminator II – The Judgement Day (Arnold Schwarzenegger)

“Un fleac… m-au ciuruit !”

…viata bate filmul la scor de neprezentare sau cum ar spune unii acum bucurosi de maiestria cu care au distrus un vis implinit : “…ti-am tras-o, fraiere !” Oare ?! Sunteti asa siguri pe voi ca m-ati distrus in totalitate ?! Sunteti asa siguri ca faptele voastre sunt trecute cu vederea de Dumnezeu ?! Sunteti siguri ca ceea ce cititi acum este pur intamplator ?!

Copile drag, tine bine minte ce iti spun acum ! Sa nu renunti niciodata la visul tau frumos, indiferent de cate povesti de gradinita ti se vor povesti ca tu sa adormi linstit, in timp ce alti ipocriti isi vad de treburile lor meschine si lipsite de orice substanta umana !

Vrei sa traiesti intr-o lume mai buna ?! Vrei sa dai o sansa poate copiilor tai peste cativa ani de zile ?! Zi ca ei si FA CA TINE ! E singura solutie in lumea asta alienata in care traim, e singura ta poarta catre vis !

Ti-am demonstrat, copile drag, ca putem razbi impreuna printre acesti roboti mafioti care ne sugruma zilnic sperantele de a ne bucura de o viata mai buna ! Nimic nu se admite fara a imparti cu ei, nimic nu se admite fara a-i lasa sa isi demonstreze impunerea prin forta si intimidare, fara a isi etala tarele de parveniti dintr-o lume uitata de Dumnezeu ! Ei au uitat sa mai fie oameni, au uitat sa mai respecte poruncile lui Dumnezeu, au uitat sa mai iubeasca neconditionat… totul este un teatru ieftin cu actori ce isi joaca morbid un rol pe o scena in care tu, draga copile, esti si vei fi mereu un simplu spectator ale caror asteptari si sperante vor fi spulberate atunci cand vei fi incercat sa urci si tu pe scena, atunci cand cineva ti-ar fi confirmat deja harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu Tatal… nu te vor lasa sa le iei rolurile, te vor umili si te vor face sa iti doresti sa nu ii fi cunoscut vreodata… pentru ca inimile lor au incetat de mult sa mai bata… pentru ca inimile lor sunt vandute deja Diavolului…

Dar nu te mai obosi sa intelegi… esti prea mic si mult prea fragil in lupta asta atat de mare ! Ingerasul tau pazitor va avea grija ca de azi inainte sa iti poti implini visul, asta si daca tu ti-l doresti cu adevarat pana la capat ! El iti este trimis de Dumnezeu in cale pentru a iti alina suferinta prin care treci acum… Sa nu crezi vreodata ca Dumnezeu te-a parasit ! El este mereu cu noi, prin Fiul sau, aici pe pamantul zamislist pentru tine pana la sfarsitul veacurilor !

Si asa cum Fiul lui Dumnezeu a fost umilit, a fost batjocorit de oamenii pe care tot El i-a iubit… tot asa si visul tau va renaste a treia zi si se va inalta la Ceruri mai puternic si mai arzator decat pana acum, ca o raza de iubire caruia nimic nu-i poate sta in cale ! Acum ma voi topi in laminorul furnalului unde m-am nascut… Sa nu plangi pentru mine ! Nici macar o lacrima de tristete nu merita plansa… Asta pentru ca ma voi intoarce curand la tine, copile drag !

Lasa-mi cateva secunde de odihna si ma voi ridica la loc din magma arzatoare din care m-am nascut si am fost botezat intru' numele lui Dumnezeu !

Self… re-construction in 5… 4… 3… 2… 1… 0… seconds…

I’ll be back ;)…

Armonia Estudiantina în direct pe TVR 2 - ATENŢIE SE CÂNTĂ

2011-05-03T19:27:00.007+03:00

Motto:

Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii vă urmărim...

Ştim de pe acum ce ne aşterneţi la drum
Nenumărate flori şi palate
Să avem noi mâine aur şi pâine
Voi sunteţi nişte nişte eroi
Dar într-o zi şi noi...

"Noi în anul 2000"
(Muzica: Horia Moculescu, Text: Mihai Maximilian)

"Dar într-o zi şi noi..." ...vom învăţa să ne bucurăm de victorie, vom învăţa să apreciem oamenii de bine, vom învăţa să fim recunoscători pentru că Dumnezeu ne-a dăruit viaţa fiului său în dar nouă pentru a ne mântui...

"Dar într-o zi şi noi..." ...vom învăţa să ne respectăm părinţii şi profesorii, vom învăţa să ne iubim aproapele, vom învăţa să spunem un simplu "mulţumesc" celor care ne ajută să ne ridicăm, celor care ne întind o mână caldă şi ne aduc un zâmbet senin pe chip !

"Dar într-o zi şi noi..." ...vom învăţa să ne mândrim că suntem români şi că trăim într-o ţară minunată în care singura speranţă rămasă sunt copiii valoroşi pe care acum îi creştem şi îi educăm în spirit creştinesc !

"Dar într-o zi şi noi..." ...vom învăţa să nu mai avem minim şapte feţe în funcţie de conjunctură, vom învăţa să fim sinceri cu noi înşine, vom învăţa să respectăm munca unui om şi să urmăm exemplul pozitiv, vom învăţa să ne bucurăm de victoria colegului de bancă şi să ne bucurăm împreună cu el !

"Dar într-o zi şi noi..." ...vom învăţa să fim cu toţii o singură familie, la fel cum eram şi acum câteva mii de ani în casa lui Adam şi Eva, vom învăţa să respectăm planeta pe care trăim, să iubim natura şi să evităm excesele de orice fel pentru a ne proteja ambientul în care vor trăi şi copiii copiilor noştri, vom învăţa să ne gândim măcar un pic şi la cei care vin după noi !

"Dar într-o zi şi noi..." ...vom învăţa să trăim în armonie cu semenii noştrii, armonioşi în faptă şi în gândire (nu una să gândim, alta să spunem şi cu totul altceva să facem)...

"Dar într-o zi şi noi..." ...vom învăţa să luăm de la fiecare ce are mai bun, vom învăţa să creem punţi de iubire între oameni, vom învăţa să cântăm împreună la unison o melodie care să ne aline sufletele însingurate de atâta solitudine !

"Dar într-o zi şi noi..." ...vom învăţa să ne trăim viaţa frumos, construindu-ne propriul drum fără să aşteptăm ca cineva să ne bage în buzunar, vom şti să ne ridicăm cu demnitate după ce am căzut fără a ne mai victimiza la nesfârşit, vom învăţa să apreciem fiecare clipă de existenţă pe acest pământ minunat !

"Dar într-o zi şi noi..." ...ne vom regăsi propria identitate, propria valoare şi ne vom reîntoarce cu toţii acasă plini iubire şi de Dumnezeu, vibrând împreună în suflete curate de copii !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

P.S.: Dedic acest eseu echipei minunate a emisiunii "Atenţie! Se cântă!" începând cu oamenii de la sunet, recuziterul, cameramanii, regizorul de platou, producătorul emisiunii, prezentatorii Alexandra Velniciuc si Horia Moculescu, publicului minunat al emisiunii şi tuturor iubitorilor de muzică bună care sunt aproape de familia postului de televiziune TVR 2

Sâmbătă, 7 mai - ora 13:35 - Emisiunea ATENŢIE SE CÂNTĂ

Ansamblul de copii ARMONIA ESTUDINATINA în direct pe TVR 2

vă vor încânta şi vă vor aduce armonia în casele dumneavoastră

alături de Marele Trofeu al Festivalului de la Sanremo - Ediţia GEF 2011

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat

2011-04-24T13:29:00.009+03:00

Motto:

"Nu va fie teama, caci eu sunt cu voi mereu pana la sfarsitul timpurilor !"

Iisus Hristos

Dragii mei prieteni, dragii mei dusmani... azi Hristos a inviat din morti ! Nimic nu e mai presus de Dumnezeu, de Adevar si de Lumina ! Haideti sa lasam relele de-o parte, haideti sa ne veselim impreuna de minunea dumnezeiasca a Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Muzica si Armonia sunt limbajul universal prin care putem comunica liber din orice colt al planetei ne-am afla ! Echilibrul sau masura in toate este singura cale prin care ne putem tempera orgoliile prea incinse uneori, iar CREDINTA in Dumnezeu si ARMONIA in gand, vorba si fapta sunt cheile care ne vor deschide tuturor portile Raiului !

Sa pasim impreuna cu smerenie pe noul drum care ne va conduce catre o noua dimensiune spatio-temporala, unde capacitatile noastre extra-senzoriale vor deveni un nou mod de a empatiza si de a ne regasi identitatea pierduta in alergarea noastra haotica pe acest pamant.

Traim anii de aur ai planetei si Dumnezeu este aici cu noi pana la sfarsitul timpului ! Nimeni si nimic nu ne poate ataca atata timp cat gandul nostru ramane curat si pozitiv, atata timp cat exista acel strop viu de credinta in sufletul nostru !

Fie ca Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului Iisus Hristos sa ne ajute sa ne regasim bunatatea, sa ne regasim echilibrul, sa ne regasim pe noi insine !

Cu armonie in suflet si in gand va spun cu bucurie : HRISTOS A INVIAT !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Iisuse, adu-mi zâmbetul înapoi...

2011-04-23T11:05:00.010+03:00

Motto :

Că visul ăsta al tău n-a fost născut să se împlinească.

Ci doar să-ţi rămână, la fel de poetic, încrâncenat pe inimă...

Că poate data viitoare n-o să-ti mai plângă sufletul...

Că poate..o să devină tristeţea aşa mică, atât cât să încapă într-un zâmbet,
în semiluna buzelor tale...

http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com/

Păşesc smerit pe drumul luminat de Tine,

Privesc spre Cer cu obrajii uzi de lacrimi fierbinţi,

Alung câinii care latră a pustiu,

Şi-mi resimt orbirea ochilor mei căprui,

Însetaţi de iubire, însetaţi de zâmbetul ei lin …

Şi s-a crăpat Cerul de Lumină peste mine,

Ţi-am dat un telefon şi a sunat ocupat de două ori,

Erai probabil ocupat cu Universul şi cu Soarele

Să îl îndrepţi din nou către mine

Aşa cum ai mai făcut odată, când mama m-a născut…

Iisuse, iartă-mi îndrăzneala în prag de Înviere

Alină-mi dorul ars de viaţă şi de timp…

Adu-mi-o înapoi de unde ai ascuns-o

Din prea multă iubire, te rog din nou acum:

Adu-mi din nou acasă, zâmbetul ei cel lin !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
P.S. Sărbători Luminate îţi doresc, Adelina...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Armonia Estudiantina - Marele Trofeu la Sanremo GEF 2011

2011-04-14T11:56:00.022+03:00

Motto:

"Astazi am deschis o poarta catre vis

Unde oamenii, prieteni toti ar fi
Astazi am deschis o poarta catre vis
Si cheia e doar ea, muzica!"

"Poarta catre vis" (Compozitor George Natzis)

melodia castigatoare a Festivalului de la Sanremo 2011

Global Education Festival - Sanremo 2011
www.gef.it

Armonia Estudiantina castiga Marele Trofeu la Sanremo pentru prima data in istoria acestui prestigios eveniment muzical international. Au fost cei mai aplaudati si mai apreciati copii din Romania in tara mama a muzicii usoare, Italia. Mii de italieni si de romani au aplaudat in picioare prestatia artistica a celor 45 ingerasi care au uimit juriul de la Sanremo.

Este un moment de bucurie pentru Romania si pentru copiii unei tari aflate in deriva ce le ofera prea putine sperante de viitor, prea putine motive de a zambi, si mult prea putine motivatii de a trai civilizat in propria tara...

Dragi politicieni, dragi presedinti, dragi moguli si oligarhi... Zambiti, va rog !
Copiii dumneavoastra v-au adus Marele Trofeu de la Sanremo ! V-au dat o lectie de viata despre cum se poate face performanta intr-o tara in care mediocritatea si manelismul sunt la ele acasa ! Iata cum acesti copii pe care dumneavoastra ii desconsiderati zilnic prin ignoranta dumneavoastra au reusit sa devina respectati si sa castige cel mai de pret lucru pe care nici dumneavoastra, nici averile dumneavoastra monstruoase nu il veti obtine vreodata: RESPECTUL UNEI LUMI INTREGI !

Am avut bucuria imensa de a fi in mijlocul acestor 45 de ingerasi pe o scena istorica la Teatrul Ariston din Sanremo, in ziua de gratie - 9 Aprilie 2011 - cand impreuna am demonstrat intregii lumi ca noi, romanii, suntem niste copii minunati ai acestei planete si meritam acelasi respect ca si celelalte popoare. Am castigat acest respect prin munca, transpiratie si armonie in suflet si in gand ! Toti cei din jur ne-au imbratisat cu ochii in lacrimi si ne-au felicitat pentru momentul de inaltare pe care l-am adus prin glasurile noastre curate si prin sunetele magice ale unor viori fermecate, imbracate in armonia unui pian ale carui note s-au transformat pentru o zi in inimioare de copii rezonand impreuna pe frecventa iubirii.

Ma inclin in fata acestor copiii de cristal ai mileniului in care vom pasi impreuna in a cincea dimensiune, nu peste multa vreme, catre un alt nivel energetic de traire si simtire universala. Suntem cu totii unul si ne intoarcem cu pasi mici, dar fermi, acasa...

Bine ne-am regasit, ingerasii mei ! Va multumesc si va iubesc pe toti !
ARMONIA ESTUDIANTINA este familia in care visele se implinesc !!!

Ana-Maria Acasandrei (Navodari)

Cristina Agache (Tulcea)

Theodor Andreescu (Tulcea)

Adela Armasaru (Tulcea)

Amalia Boanta Farcas (Navodari)

Ioana Boghea (Constanta)

Luiza Andreea Brici (Navodari)

Maria Busurca (Tulcea)

Ana-Maria Ciopron (Navodari)

Andreea Iulia Constandin (Techirghiol)

Miruna Constandin (Techirghiol)

Razvan Croitoru (Tulcea)

Diana Elena Damian (Navodari)

Maria Dinu (Constanta)

Teodor Robert Dobre (Navodari)

Stefan Dorobantu (Tulcea)

Laura Doroftei (Tulcea)

Andreea Cristina Dragu (Constanta)

Andrei Focuta (Navodari)

Madalina Gheorghe (Navodari)

Luiza Maria Gheorghiu (Navodari)

Greta Gradinaru (Navodari)

Costin Linca (Constanta)

Elisa Linca (Constanta)

Leila Alexandra Lehaci (Navodari)

Lorena Sanda (Tulcea)

Andrei Cristian Lucaci (Navodari)

Irina Marinescu (Navodari)

Maria Florentina Mircea (Navodari)

Irina Mos-Man (Tulcea)

Corina Elena Muresan (Navodari)

Lorena Maria Neagoie (Navodari)

Lidia Popa (Tulcea)

Maria Popescu (Constanta)

Danut Ion Preda (Tulcea)

Mihaela Rusu (Navodari)

Oana Rusu (Tulcea)

Alexandra Stan (Navodari)

Bianca Stoian (Tulcea)

Emanuela Stoian (Tulcea)

Bianca Sotir (Tulcea)

Maria Sotir (Tulcea)

Melania Ioana Trascau (Navodari)

Veronica Iulia Vasii (Navodari)

Iuliana Roxana Zaharia (Navodari)

Ei sunt copiii nostrii frumosi ! Ei sunt viitorul mai bun la care cu totii speram ! Ei sunt cei 45 de ingerasi care au adus Delfinul de Argint de la Sanremo la el acasa in Romania !

Multumiri speciale doresc sa adresez:

Doamnei VICTORIA BOTAS
Director Casa de Cultura PONTUS EUXINUS din Navodari

Doamnei ROXANA SAVA
Director Liceul de Arta GEORGE GEORGESCU din Tulcea

Doamnei MARIA LUPU
Dirijor Orchestra ESTUDIANTINA din Tulcea

Doamnei ELENA MATEI
Director Economic al Casei de Cultura PONTUS EUXINUS din Navodari

Doamnei ELENA STROE
Consilier pe probleme de comunicare

Domnului NICOLAE MATEI
Primarul orasului NAVODARI

Domnului NITESCU BOGDAN
Consilier IT - Consiliul Judetean Constanta

Domnului GHEORGHE STANCIU
Dirijorul orchestrei simfonice a Operei din Constanta

Domnului HORIA MOCULESCU
Realizatorul emisiunii "Atentie! Se canta!" - TVR 2

Domnului FLORIN MUNTEANU
Director General RADIO SKY si RADIO DOINA

Domnului GEORGE BIJACU
Compozitor, orchestrator, pianist

Domnului DICIANU PANTAZE
Consilier pe probleme de marketing artistic

Domnului MIHAI TRAISTARIU
Interpret, organizator de festivaluri pentru copii

Domnului PAOLO ALBERTI
Presedintele Festivalului GEF - Sanremo
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Cristina Vasiu - X.Vibe Music Winner 2011

2011-03-01T22:00:00.007+02:00

Motto :

Suflet gol, nebun de dor

Tu credeai ca ai pereche

Si un inger pazitor

Sufet gol in zbor cazut

Orbita de iubire

Credeai ca ai totul si-ai pierdut…

“Suflet gol” – Madalina Manole

X.Vibe Music este primul festival naţional on-line al copiilor din România care are drept scop resetarea şi împrospătarea peisajului muzical românesc prin vocile curate ale copiilor viitorului nostru.

Am marea bucurie să vă prezint azi în dar de mărţişor câştigătorul X.Vibe Music 2011

X.VIBE MUSIC WINNER

Cristina Florentina Vasiu (Hunedoara) – 18 ani

Cristina Vasiu va reprezenta România la festivalul SANREMO JUNIOR din Italia din luna Aprilie, în calitate de Ambasador Muzical Onorific al Copiilor din România.

Juriul festivalului X.Vibe Music, format din cei 100 de concurenţi din toată ţara, cu vârste cuprinse între 7 şi 18 ani, au desemnat premiantii festivalului, prin punctajele acordate în sistem similar celui de la Eurovison.

X.Vibe Artist of the Year – First Prize

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Premiul 1 – Cristina Florentina Vasiu

Ambasador Muzical Onorific al Copiilor din România

Excursie gratuita la Sanremo (5-12 Aprilie 2011)

www.sanremojunior.it

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

X.Vibe Artist of the Year – Second Prize

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Premiul 2 – Alexandra Cristina Sipos

Suma neta de 500 RON plus

Productie muzicala gratuita in prima auditie mondiala

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

X.Vibe Artist of the Year – Third Prize

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Premiul 3 – Mario Galatanu

Suma neta de 300 RON plus

Productie muzicala gratuita in prima auditie mondiala

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Multumesc tuturor concurentilor pentru curajul de a participa la aceasta provocare muzicala inedita pentru Romania !

Multumesc parintilor acestor copii minunati pentru sprijnul acordat in derularea acestui concurs !

Multumesc tuturor celor care au inventat Internetul ca mod de comunicare intre oameni si celor de la GOOGLE pentru crearea platformei BLOGSPOT care a gazduit acest eveniment.

Multumesc in mod special domnului Mihai Traistariu pentru promovarea evenimentului pe site-ul www.festivaluri.biz

Multumesc de asemenea domnului Pantaze Dicianu pentru suportul moral si consilierea gratuita in probleme de logistica si marketing artistic.

Multumesc din suflet parintilor mei pentru ca sunt alaturi de mine si lui Dumnezeu pentru ca mi-a ingaduit sa va pot impartasi bucuria mea de a fi alaturi de voi.

Sa aveti cu totii o primavara minunata !

Cu prietenie, Bogdan Oancea.

X.Vibe im-Pulse

2011-02-16T10:13:00.004+02:00

Motto :

Mor caii mei cu aripi de poveste,
Jăraticu-i ascuns în maci,
Nu-i pot hrăni cu visuri şi îmi este
Aşa de teamă c-ai să-mi taci…

Sub şei de armăsari se moare-n taină
Pământul geme, aripi dor,
Mor caii mei sub ultima ta haină
Mă scurg şi eu...ce dacă mor?

http://annaqueenrain.blogspot.com/

9 :42 a.m. – ordinary Wednesday on planet X.Vibe

Home alone with my dreams vanishing and my heart beat breaking out… I’ll tell you why, some day when the sun will shine again…

Inflexiuni sonore ale unui gand perturbat de gesturile tale copilaresti, inocente, frivole… Cu toate astea, sunt constient ca repet aceleasi greseli si, totusi, nu pot accepta efectul lor… poate pentru ca iubesc prea mult viata, pentru ca egoismul meu capata dimensiuni hiperbolice, poate pentru ca nu te intereseaza nimic din ce scriu aici, nimic din ceea ce fac, nici macar vibratia curata a unui suflet de copil indragostit… Bleah! Indragostit de o himera intr-o lume imposibila a viselor…

Uneori mi se face sila de sentimentele mele, alteori sunt prea mandru de ele… in nici unul dintre cazuri insa, tu nu existi decat in imaginatia mea, in inima mea, in gandul meu curat… Stai departe si taci… mi-as dori sa invat de la viata sa stiu cand sa tac… e poate cheia succesului meu care acum e ratacita printr-un buzunar al vreunui bluzon aruncat aiurea intr-un dulap…

De-as gasi clipa aceea care sa ma invete sa tac… atunci poate si tu mi-ai vorbi… nu conteaza ce… orice…

'Da' sau 'nu'... parca nici nu mai conteaza, totul devine un non-sens, o calatorie solitara prin univers in care sentimentele pure nu sunt acreditate de nimeni, trecem unii pe langa altii si uitam sa ne mai salutam sau sa mai spunem un simplu ‘multumesc’… totul ni se cuvine, sau suntem insensibili la vibratiile care nu ne convin… blocati in material, in placeri trecatoare, in afinitati instinctuale primare, intr-o indiferenta care ne indeparteaza de Dumnezeu…

Ai ales indiferenta si excluderea mea din micul tau univers…

E posibil sa te fii auto-exclus chiar pe tine !

Ma doare enorm sa ajung sa spun asta, ma doare oricum…

Sinele meu isi striga mut durerea… Oricum nu te intereseaza…

Oricum voi merge mai departe cu capul sus si fara remuscari morbide intr-o viata de care merita sa ma bucur, chiar si fara tine ! Dumnezeu este langa mine, cu mine si in mine mereu ! Va veni si ziua in care imi voi regasi cu fericirea… ramai cu bine…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Teach me how to smile again

2011-01-31T00:01:00.022+02:00

Motto :

Maybe I, maybe you…

Are just soldiers of love !

We’re just dreaming sometimes…

But the world would be cold,

Without dreamers like you…

Klaus Meine - Scorpions

E dimineata din nou… Incerc sa zambesc printre grimase si crampeie de vise speriate de ger in care totul se spulbera odata cu zorii unui nou inceput. Pana si un firav sarut incerc sa il retin dar… e deja devreme… m-am trezit iar la realitatea care nu imi place si pe care incerc sa o schimb. Totul imi este peste poate… totul pare sec, fara ea… fara un suflet cald langa mine…

Ma ridic ravasit dintr-un cearsaf mult prea sifonat de incercarile mele de a imi pastra visele aproape… o lupta continua a unui subconstient setat de ea, pentru altcineva… Incerc sa inteleg de ce viata ne-a tinut departe unul de altul, incerc sa inteleg unde am gresit, incerc sa imi adun gandurile curate la locul lor, incerc sa dau friu liber fiecarui minut de viata daruit de Dumnezeu asa cum pot eu sa o fac… uneori respirand intens, alteori mai lin…

Timp, cifre sau litere amestecate intr-o pagina de blog pe care imi astern sufletul atunci cand poate nu am cui sa-i spun ceea ce simt, toate mangaiate de armoniile minore ale unui pian acordat pe frecventa vibratiei X… ce acum ne aduce din nou impreuna, macar si pentru un minut…

Stiu ca lacrima ta ce timid isi face loc pe obraz este expresia sufletului tau curat pe care nu l-am ingrijit poate mereu cum se cuvenea… din prea multe frustrari interioare, din prea multe neimpliniri, din prea multa pofta de viata pe care nu am avut inca sansa sa o impart cu nimeni… Asa sunt eu mai complicat uneori, prea simplu alteori, un luptator intr-o lume a viselor care transcend uneori dincolo de puterile mele de a le implini… iar atunci, egoismul sau, poate… o prea sensibila coarda a unui suflet mult prea singur ma face sa uit ca nu demult tu m-ai invatat sa zambesc, m-ai invatat sa visez, m-ai sarutat de Craciun, mi-ai alinat obrajii imbujorati de vant…

Si tot alerg… si nu ma mai opresc din visare… desi soarele e aproape sus pe cer, lumea se misca in varii directii in jurul meu, iar haosul citadin ma ajuta usor sa ma agat de ceva tangibil… de ceva frumos… de armonia unor glasuri de copii care imi aduc un zambet de rezerva pe chipul ce a facut deja cunostinta cu primul rid al unui al treilea deceniu de viata…

Mi-as fi dorit sa transform zambetul de rezerva intr-un zambet care sa radieze intr-atat incat sa poata lumina intreg orasul din energia sa, intr-un zambet care sa cuprinda toata iubirea mea neimpartasita, intr-un zambet senin de copil care se bucura de caldura unor maini de parinte fericit ca si-a revazut baiatul dupa ani de zile sau a unei mangaieri line de care oricine are din cand in cand nevoie… dar acum nu esti aici, iar ecranul asta de sticla ne tine departe unul de altul… si, totusi, parca mai aproape decat am fost vreodata… o punte intre doua suflete visatoare traind numai prin iubirea daruita celor din jur… poate intr-o zi se va intoarce si ea la noi… poate la mine… sau poate la tine pentru ca asa cum deja stii, atunci cand tu vei fi fericita, un dram din fericirea ta imi va locui si sufletul meu…

Si pentru ca azi e o zi aparte de ianuarie, iar primaverile iti mangaie chipul tau neschimbat de copil, parca prea timide sa se tot adune doar in statistici si mai deloc in zambetul ochilor tai, vreau sa iti multumesc pentru ca m-ai iertat si sa iti spun din sufletul meu de copil, la multi ani…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Key of heaven

2010-12-31T09:48:00.002+02:00

Motto :

O femeie iubită
nu se strigă pe nume
nu se caută-n zare
nu se ademeneşte cu priviri

o femeie iubită se ţine în cântec
şi se aşază-ntr-o ramă
precum o icoană -
spre răsăritul unei existenţe

ea e începutul firav al unei zile
statornicia unui sentiment
şi licărul gândului tău
când nopţile traversează
vieţi trecătoare

o femeie iubită
e marea -
veşnica oglindă pentru cerul
credinţelor tale

http://annaqueenrain.blogspot.com/

Suflete drag al meu, de ce stai şi citeşti ?!

Suflete drag al meu , de unde mă priveşti ?!...

De ce nu vii mai repede aşa cum mi-ai promis

Să îmi alini acum zborul cel frânt din vis ?!...

De ce nu eşti acum de sărbători

Aici cu mine-n gând ca să îmi dai fiori ?!...

Mai dulci, mai reci, mai calzi, mai lini

De mâna lângă mine, dorul să mi-l alini…

Suflete, de ce tot stai departe undeva ?!

De parcă nu ai şti ce e-n inima mea…

Suflete, de ce nu ai curajul să mai treci

Şi pe la mine când mai ai vreun drum candva ?!…

Mereu tu te ascunzi rebel după pripas

Iar ochii tăi sunt cei ai unui iepuraş

Ce vesel el tresare atunci când mă zăreşti

Timid păşind spre tine, cu sufletul smerit…

Suflete, mai ştii atunci când tu mi-ai adormit

În ale mele calde mâini te-ai sprijinit

Şi ca un îngeras încet mi-ai spus în vis

Ca azi eu am găsit cheia spre paradis ?!...

În anul nou ce vine, eu am să vin la tine

Cu bucurie-n gand şi doi papuci de pluş

Şi îti doresc să ţi se-ntâmple numai bine

Aşa cum pentru mine… tu fericire ai adus !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Un An Nou cu Bine, dragii mei Prieteni ! La mulţi ani !
Vă mulţumesc pentru că existaţi şi că sunteţi aproape de mine !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

The best is yet to come

2010-12-06T18:56:00.003+02:00

Motto :

Pentru că tu mă faci să zâmbesc, și cu tine pot să râd cât vreau și să plâng fără încetare. Dacă plouă înnorat, tu ești soarele pe care mi-l așterni pe obrazul drept venit din lumi îndepărtate...

http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com/

2... acum doi anisori incepea marturia unei povesti fara de sfarsit, a unei vibratii fugare din viata unui copil al lui Dumnezeu, un dar sfant adus mie in zi de sarbatoare sa imi aline dorul, sufletul, privirea pierduta undeva aiurea… azi, dupa impacarea cu sine-mi si regasindu-mi starea de armonie, privesc timid, insa putin mai curajos catre tine…

Nu mai vreau cadouri, nu mai vreau miracole, nu mai vreau urari sau mesaje de binete, nu mai vreau nici macar sa imi ascund emotia care mi-a transformat sufletul intr-un templu ferecat de cheia zambetului tau senin, nu mai vreau sa iti explic nimic… stiu ca intelegi poate mai bine decat pot eu sa ma exprim… stiu ca esti undeva acolo, aproape de mine.

X.Vibe a felul meu de a fi, felul meu de a zambi, felul meu de a trai ! …un mod armonios si misterios de a iti spune ca puterea gandului tau este mai presus de orice constrangere terestra. Vibrez la frecvente inalte, rezonez alaturi de tine, pentru ca Dumnezeu mi te-a trimis sa imi luminezi calea, sa imi alini zambetul trist, sa imi stergi lacrima de pe obraz, sa imi dai de veste ca iti este dor de mine… asa, am stiut ca nimic nu este intamplator…

Prieteni noi, prieteni vechi, cuvinte potrivite, ganduri asternute aici asa cum au fost ele, mai bune, mai rele… 2 ani frumosi de lupta in care am inteles ca viata inseamna sa te bucuri de calatorie, sa iti asumi faptele, gesturile, dar mai ales… greselile… 2 ani minunati in care am dat friu liber sufletului meu sa iti poata spune ce insemni tu pentru el. Am reusit sa ma ridic din adancul in care m-am autoscufundat, am reusit sa deschid ochii intepeniti de durere, am reusit sa zambesc din nou… pentru ca Dumnezeu isi iubeste copiii, pentru ca ingerii nu dorm niciodata, pentru ca menirea mea pe acest pamant e pe cale sa se implineasca…

Mos Nicolae nu mi-a adus nimic azi… nici nu imi doresc… pentru ca imi este suficient sa ma gandesc la tine si sa iti spun doar atat : Sarbatori Fericite, A……

La multi ani, X.Vibe ! The best is yet to come…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

P.S.: Multumesc din suflet tuturor prietenilor si cititorilor mei care timp de 2 ani de zile ati fost alaturi de mine pe aceasta pagina de net. Va iubesc pe toti !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Hidden in a ray of light

2010-10-29T11:56:00.005+03:00

Motto :
.
Si ma vedeai, ca prin vis,

Ascunsa dupa fiecare luna plina.
Eu, insa, te simteam.
In fiecare ploaie rece.
In fiecare bruma a diminetii.
Dupa fiecare noapte inghetata.
Te simteam cum te apropii te mine.
Nu voiai sa-mi spui nimic,
Poate, ca te saturasei sa ma cauti....
In fiecare floare, in fiecare ploaie cu soare,
In fiecare zambet, in fiecare raza de soare.

http://anilei.blogspot.com/

Echooooooo… Echoes of my soul… Echoes of emotion…

It’s getting colder now… nevertheless it feels warmer inside…

Are you there with me ?!

Romantismul e desuet. Vremurile’s noi… iar noi… unde suntem ?! Ascunsi in propria timiditate, alteori exhiband emotii hiper-inervate de atata dor… alteori, muti de uimire… surprinsi de personaje animate… imaginate… inaripate… Iar noi ?!... Noi ce facem ?!... alegem o rasunatoare tacere…

Taceri zgomotoase sau strigate prea mute sa le pot auzi, numai tu stii de ce… eu ti-am spus ‘la multi ani’… iar Dumnezeu mi-a magaiat obrajii arsi de dor cu roua lacrimilor lui… e caudina furca a unui destin orbitand lin in jurul tau. Caci adevar iti spun : nu va mai trece mult timp si ne vom revedea, ne vom privi iar plini de emotie, iar sufletele noastre se vor juca din nou impreuna…

Te regasesc des in gandul meu de toamna, aproape la fiecare pas la stanga, la dreapta, inainte sau…inapoi… Te regasesc in fiecare frunza ruginie care imi intampina pasii, in fiecare suris rece al soarelui care imi rasfata privirea, in fiecare adiere de vant sau fosnet de frunze… Te regasesc dimineata in sufletul meu insetat de viata, in fiecare zambet timid ce incearca sa isi faca loc pe chipul meu inclestat de o uriasa asteptare… o asteptare care va dispare, iar in locul ei vei aparea din nou, tu…

Inteleg ca asa trebuie sa fie, inteleg ca sigur e cel mai bine asa sa fie, inteleg chiar si ca tu nu trebuie sa intelegi nimic… ci, doar sa ma iubesti… ca intr-o poveste care nu si-a nascut inca eroii, dar e pe cale sa devina un best seller mondial… ca intr-un film regizat de Dumnezeu insusi, in care noi suntem actorii principali, iar toti ceilalti oameni de pe pamant au rolurile secundare… Si mai inteleg ca va sosi si ziua cand ne vom lua amandoi bilete sa vedem acest film impreuna… singuri… intr-o sala de cinema, doar pentru noi… Ma intreb oare : ce vom face dupa ce vom iesi din sala ?! Ce cuvant imi vei spune prima data ?!... vei avea curajul sa ma privesti in ochi de atata emotie ?!... vei avea puterea sa nu plangi… de fericire ?!... Si chiar de nu vei avea, te voi imbratisa la fel de tare, la fel de cald, la fel de fericit… ce va urma dupa, numai tu imi vei putea sopti…

Se numara clipele ramase tot mai putine pana nu va mai trebui sa scriu asa… pana cand vom scrie impreuna continuarea unei povesti de viata fericite fara de sfarsit… si toata lumea se va bucura cand va afla de bucuria noastra… Si toate se vor implini pentru noi, asa cum va binevoi Dumnezeu… tot asa cum El a vrut ca eu, acum… sa iti scriu cu dor in prag de noiembrie…

…sa stii doar atat… ca sunt aici… pentru tine… mereu…

Echooooooo… Echoes of my soul… Echoes of emotion…

It’s getting colder now… nevertheless it feels warmer inside…

Are you still there with me ?!...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Who am I ?

2010-10-06T10:54:00.007+03:00

Motto :

Mă-ntreb eu oare ce sunt?
Şi-n marea cui mă scufund
ca să caut
nisipul?

http://annaqueenrain.blogspot.com/

Pe faleza vantului de toamna ce imi ravaseste gandul stau si ma intreb daca pasii tai mici catre mine sunt prea timizi sau prea firavi… ma mai intreb daca sunetele acestea au fost o intamplare si daca privirile noastre se reintalnesc oare atintite asupra unui graunte de nisip alb, purtat de vant peste mari si oceane, de la de la Nice la Constanta, de la Arcachon la Mangalia… sau de oriunde spre nicaieri…

Stau acoperit de cer iar nispiul mi se scurge din mana asemenea clipelor tot mai putin ramase pana cand ne vom revedea… pentru totdeauna… Imi revad viata in fiecare graunte de nisip alb, am adunat-o intr-o punga si o pastrez cu grija intr-un dulap scorojit de vreme pana cand floarea mea pereche mi se va alatura pe plaja care ne asteapta sa ne rasfete ca pe doi copii cu mult soare si cu mult ocean.

Si ce daca imi este un imens dor… de acasa… de tine… de noi ?!... Si ce daca valurile imi aduc vesti de la tine mereu, imi spun ca esti bine… ca poate si tie… ti-e dor… Si ce daca lacrimile mele se amesteca morbid cu niste litere aiurea… Si ce daca tu… nu o sa intelegi nimic din toate astea… si ce daca ce… si ce daca eu… si ce daca te… si ce daca…

Oare cine mai sunt eu ?! Sunt acel nebun indragostit de viata care nu mai vede nimic orbit de lumina ochilor tai de inger ?! Sunt acel naiv plutitor pe un nor de catifea pe care m-ai urcat atunci cand obrajii tai faceau nani in manutzele mele ?! Sunt acel nebun cu care te plimbai alaturi de ingeri pe un munte langa o mare ?! Sunt acel prieten adevarat care nu te-a uitat sau oare sunt o himera a unor vremuri noi care ne creeaza iluzia fericirii ?! Sau poate sunt magicianul care printr-o atingere de bagheta a lui Tinkerbell iti trimite doua buburuze sa iti spuna ca mi-e dor ?!... nici eu nu mai stiu cine sunt…

Stiu doar ca… sunt aici la malul unei mari si cern firele nisipului alb pastrat pentru tine, astept ca manuntza mea sa devina libera din nou iar atunci cand toate clipele se vor scurge si se vor contopi cu plaja, sa te pot lua din nou de mana… si sa nu te mai las… niciodata…

Stiu doar ca… sunt acum cu gandurile ravaite de ploaia de dimneata care imi bate in geam, un geam ramas fara grilaje… caci, la ce mai folosesc grilajele cand toata inima mea se deschide pentru tine mereu la aceeasi pagina a vibratiei X… pana cand o vei deschide de la departare ?! Oare cand o vom deschide impreuna dimineata sub aburii unui ceai cald de vanilie, si sa ne amuzam de toate bazaconiile astea scrise acum de mine…

Si mai stiu doar ca… sunt asa de norocos ca pot simti toate astea... pentru ca daca n-ai fi tu, eu nu as mai avea sens aici, in aceasta lume efemera… si mai stiu ca nimic nu este intamplator, cum nici soarele nu rasare dimineata decat pentru cei care iubesc, chiar daca acum… afara ploua…

E soare mult in inima mea… iar soarele meu esti tu !

Te iubesc mult. Buna dimineata !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

One song, one heart, one nation

2010-09-25T12:55:00.009+03:00

Motto :

Din aburi fini ai norilor...

Arunc o flacara ca o bila albastra...

Si ma odihnesc in vise...

Ce nu au sfarsit...

EU, curcubeul ALB...

Scriu muzica vietii mele...

Caci nu exista fiinta...

Care sa se nasca...

Fara muzica...

Si fara culoare... eu sunt curcubeul alb si atat...

http://suntroua-clopotel.blogspot.com/

Imagineaza-ti o lume fara bariere! Imagineaza-ti oamenii iubindu-se unii pe altii fara nici un fel de constrangeri politice sau religioase! Imagineaza-ti toti copiii acestei planete cantand impreuna la unison cantecul vietii si al iubirii!

Ai spune ca sunt un visator ?! ...un naiv ?! ...un mestecator de vorbe ?! ... vorbele mele sunt nascute din gandurile mele, si ele la randul lor nascute din trairile mele... toate capata fiinta, vor deveni cantec, vor vibra a viata... Iar toate astea pentru ca m-am regasit dupa un drum de 30 de ani terestrii, mi-am regasit armonia interioara si exterioara si am facut din ea un mod de a fi, de a trai si de a iubi !

Iar ACUM sunt gata sa ti-o impartasesc si tie !

ESTI pregatit sa ma primesti in sufletul TAU curat de copil ?!

... stiam deja ! Hai sa pornim impreuna la DRUM !

Esti inca de cand te-ai nascut o fiinta perfecta, construita din iubire si menita a oferi iubire... te-ai impiedicat poate pe cararile vietii sau abia esti la inceputul ei, ori poate ai ajuns deja la etatea intelepciunii... cu totii suntem un singur suflet, vibram insa diferit... unii mai inalt, altii si mai inalt !

Pentru a putea sa ma intelegi, am sa te rog sa te lasi dus de valul sunetelor pe care le auzi acum, sa respiri linistit si sa te gandesti pentru cateva clipe la cel mai frumos rasarit de soare pe care l-ai experimentat in viata ta... am sa iti las acum secundele de care ai nevoie sa iti relaxezi mintea si trupul...

...

Sunt absolut convins ca acum esti acordat pe frecventa vibratiei X care iti inunda fiinta si iti creeaza acel sentiment straniu de noua armonie. Te simti putin neobisnuit, putin ciudat, dar... placut ciudat ! Asta pentru ca literele mele iti transmit energia de care ai nevoie sa vibrezi la frecvente inalte, tot asa cum vibrai si atunci cand te-ai nascut.

Adu-ti aminte primul tau scancet, primul tau zambet, primul tau cuvant... mama... Adu-ti aminte de iubirea din care te-ai nascut, adu-ti aminte de zambetul plin de caldura al bunicilor tai, adu-ti aminte de tine, asa cum erai inainte de a te pierde printre desertaciunile vietii... Nu-i asa ca e o mare diferenta ?! Nu-i asa ca sufletul tau si-a regasit acum pacea si armonia sa primordiala ?! Nu-i asa ca ai vrea sa ramai exact asa cum esti acum pentru tot restul vietii tale ?!...

Ce rost isi mai au rautatile, invidiile, agitatiile tale... la ce bun razbunarile, la ce bun privirile false, la ce bun jignirile si injuraturile... cand avem atat de putin timp sa ne bucuram de paradisul terestru in care am fost meniti sa existam ?!

Avem atat de putin timp sa ne iubim intre noi... si noi ce facem cu el !? Ne ascundem, ne razbunam, ne judecam, ne aratam cu degetul... in loc sa ne imbratisam, sa ne regasim, sa traim cu toti in armonie ! Iar daca toate astea ti se par cunoscute si le vei fi auzit deja pana acum, te rog sa ma ierti pentru indrazneala de a iti spune inca o data... BINE AI REVENIT ACASA... SUFLETE CURAT DE COPIL !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Children of the world

2010-09-12T09:51:00.010+03:00

.
.
.
.
.
.
.
Motto:
.
I think about the generations
and say we want to make it a better world
for our children and our children's children.
So that they know it's a better world for them
and think if they can make it a better place...

Heal the world - intro (little girl speaking) by Michael Jackson

Bine ne-am regasit, suflete curat de copil ! Azi un inger ti-a zambit de dimineata desenand un zambet pe chipul tau senin soptind incet catre inima ta: Bine ai revenit acasa !

Resimti acum din plin toata frumusetea divina a naturii umane, a florilor care te inconjoara, a sunetelor care iti alina dorul, a vibratiilor misterioase care iti inunda gandul. Esti din nou pe frecventa vibratiei X adusa in dar catre tine de ingerul armoniei. Simti o bucurie imensa care te cuprinde, simti o unda de fericire care te copleseste, simti ca ceva s-a intamplat iar acum, tu, poti sa fii parte din nou din marele intreg.

Suntem cu totii copiii acestui pamant daruit noua de Dumnezeu si avem raspunderea sa il pastram asa cum ne-a fost oferit din iubirea Lui, avem menirea de a ne regasi sufletul pereche si de a ne desavarsi misiunea noastra aici printre oameni. Haideti sa re-construim impreuna paradisul primordial din care cu totii ne-am nascut si catre care ne vom indrepta incepand de astazi !

X.Vibe Music este noul eveniment muzical al tuturor copiilor dornici de a spune ceva din adancul sufletelor lor si de a schimba ceva in bine in lumea in care traiesc. Este o scena de exprimare artistica a modului fiecarui copil de a fi, de a simti si de a trai ! Este o ocazie sa ne imprietenim intre noi, sa ne regasim menirea, sa vibram impreuna la unison pe frecventa vibratiei X ! Ce este aceea vibratia X ?!... Toate la timpul lor...

Te invit sa fii parte din acest proiect muzical curajos si sa ma ajuti in a crea o relatie de armonie si prietenie intre toti copiii din Romania. Apoi, din anul 2011, evenimentul va deveni unul mondial, adresat tuturor copiilor planetei Pamant si ne vom imprieteni cu foarte multi copii de pe toate continentele lumii : Asia, Europa, Australia, America de Nord, Africa si America de Sud. Daca vrei sa te imprietenesti si sa fii in armonie cu totii copiii planetei nu ai decat un singur pas de facut. Un simplu click... si vei fi acolo !

X.Vibe Music

http://www.xvibemusic.blogspot.com/

Dintre participantii editiei inaugurale voi selecta cate un Ambasador Muzical al Copiilor din Romania pentru fiecare din cele 6 continente ale lumii. Daca stii foarte bine limba engleza, iti place sa comunici si vrei sa reprezinti proiectul X.Vibe Music de la tine de acasa pe calculator catre unul din aceste 6 continente te invit sa fii cu ochii pe evolutia primei editii a festivalului care se va adresa exclusiv copiilor din Romania. Va urma apoi perioada in care voi face selectia celor care doresc sa devina Ambasadori Onorifici X.Vibe Music si voi anunta data cand va avea loc interviul on-line pentru alegerea celor 6 ambasadori continentali. Interviul va avea loc in limba engleza, iar inscrierea pentru selectie se va face trimitand un CV la adresa de e-mail : fx.vibe@yahoo.com.

Dupa analiza CV-urilor va urma interviul on-line in luna Noiembrie a anului 2010 in urma caruia vom forma impreuna echipa de ambasadori continentali X.Vibe Music. Cei 6 copii selectati vor incepe apoi o perioada de pregatire, timp in care va voi explica fiecaruia in detaliu ce avem de facut. Asadar, daca te simti pregatit pentru o provocare la nivel planetar in domeniul muzical al copiilor, nu ezita sa imi trimiti CVul tau si sa te inscrii in concursul X.Vibe Music 2011.

Mai multe detalii si informatii le poti obtine pe Yahoo Messenger ID : fx.vibe

Mult succes tuturor copiilor si haideti sa facem impreuna o lume mai buna !

Fie ca muzica si armonia sa va ghideze pasii catre acel colt de rai la care visati !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

X.Wave

2010-08-31T21:37:00.004+03:00

Motto :
... ...
am pus pe un val
numele tău
şi l-am lasat in larg
simplu
să faca Cerul ce-o vrea cu el
să plutească
să mă dărâme
să mă înece
să mă mângâie
eu doar atât îmi amintesc:
... ...
eram în apă până la gât!

http://annaqueenrain.blogspot.com/

Semnalele cosmice pe care le decodifici cu atata dezinvoltura, literele si cifrele ca simboluri conventionale ale unei civilizatii care si-a atins limitele propriei plafonari, liniile melodice care vibreaza fin si comunica intre ele, toate astea sunt formate din punctul primordial al regasirii sufletelor noastre.

Acel punct de intersectie al literei X, colorat generic in verde e purtat de valul numit atat de simplu : viata. Vine catre tine cu viteaza super-luminica, copil al luminii ce esti, copil al destinului meu divin, copil al reamintirii fiintei mele ce are tatuat pe retina numele tau. Un nume oarecare, un nume banal, un nume marin, un nume lin, un nume ade-varat, un nume ce si-a gasit acum ecoul in univers.

Ecoul numelui tau este darul lui Dumnezeu pentru acest colt de rai care isi va re-deschide portile ferecate de oamenii aceia care scriu reguli, educa popoare, zambesc fals la televizor sau a caror ignoranta capata dimensiuni hiperbolice, impinsi de propria lor vanitate, mandrie, ego… Atunci cand ti-am strigat numele pe o pagina dubla de hartie, ecoul mi-a raspuns si stiu ce simti acum. Nu e nevoie sa imi spui prin cuvintele cazute de mult in deriozoriu, atat de mestecate de atotstiutorii sentimentelor inalte. Nu mai e nevoie de litere, nici de sunete, nici de simboluri… am inteles perfect punctul pe care l-ai pus pe i. Si sufletu-mi s-a luminat din nou si vibreaza acum a implinire. Pentru ca nimic nu e mai presus de puterea gandului tau intersectata cu a gandului meu pe care il stii prea bine de ceva vreme deja…

Poarta unei noi dimensiuni se deschide pentru noi, ne vom tine de mana si vom pasi fericiti si lasand frica la intrare, stergandu-ne picioarele pe presul zgrunturos al ultimului prag dinaintea desavarsirii misiunii noastre aici, in lumea cea noua. Numele tau si numele meu rezoneaza precum doua picaturi de apa desprinse de pe piscul unui val ce iti aduce la mal recunostinta mea deplina pentru ca mi-a fost dat sa traiesc minunea ca esti, sau intamplarea ca sunt… ca suntem din nou contemporani intr-un punct al regasirii noastre.

Valul vibratiei X vine catre tine atras ca un magnet de lumina ochilor tai care acum pargurg insetati de puncte si de litere fiecare linie digitala a unui suflet deschis aici numai pentru tine. Stii asta, esti din ce in ce mai sigura pe tine, respiratia aproape ca se opreste cand ma citesti, tresalti de fiecare data cand apare un titlu nou, fiind din ce in ce mai curioasa sa vezi sub ce alte minunate forme mai zboara catre tine gandul meu curat.

Azi este un val, ieri au fost culori, maine va fi un zambet, iar luni cine mai stie ?! poate doar niste cercei… sau poate doar o rima care sa completeze versul rupt din proza sufletului meu. Si toate astea intr-o zi te vor inunda de fericire, te vor ridica acolo sus in mijloc de ocean si vom invata impreuna sa plutim pe val si sa pasim impreuna in miracolul si spectacolul vietii, uniti in armonie, in simtiri, in credinta si in Dumnezeu.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Sunetul culorilor

2010-08-24T16:45:00.001+03:00

Motto :

Toate culorile sunt unice. Niciuna nu seamana cu cealalta.
Dar totusi sunt multi cei care isi pun intrebarea:

Can u Hear The Colors?

http://crazilixi.blogspot.com/

Here we go ! ...vezi culorile ?! ...esti sigur de ceea ce vezi ?! ...esti sigur ca sunt culori ?! Sau sunt poate sunete cifrate ?! Sau sunt doar frecvente de lumina ?! Ai puterea sa vezi dincolo de ele, sau sa auzi dincolo de sunetele care iti modeleaza creierul tau patrat ?! Esti sigur ca acum citesti cuvinte ?! Esti sigur ca tot ceea ce percepi tu este oare ADEVARAT ?! ...mai gandeste-te !

De multe ori invatam de la cei mici, invatam din zambetul lor inocent, din energia lor exploziva, din inspiratia lor creativa... de cele mai multe ori ii desconsideram, facem copii doar ca sa ne simtem bine, ca sa ne facem o familie, sa ne hranim orgoliul nostru de parinti. Uitam insa ca acesti copii de cristal ai mileniului luminii nu sunt doar marionetele noastre cu care ne jucam de dimineata pana seara si in care ne proiectam toate neimplinirile noastre personale. Sunt si ei la randul lor fiinte vii cu acelasi statut ca si noi, sunt pe acelasi plan cu noi. Ne dam mari profesori, ii umilim adesea prin aroganta si mandria noastra fara limite, ii punem la coltul de rusine, ii pedepsim in loc sa ii iubim mai mult, sa ii luam in brate, sa ne jucam cu ei mai mult, sa le zambim mai mult, sa ii respectam mai mult... Dar cine sa ne mai ajunga la nasul nostru de Dumnezei intrupati, la maretia judecatilor noastre de valoare, la imensitatea exacerbata a ego-urilor hiperunse cu toate alifiile pamantului ?! Ei bine, cap patrat, afla ca ei sunt mai sclipitori, sunt mai prezenti, sunt mai vii, sunt luminati divin !

Orbecaim robotic prin birouri, prin institutii, prin scoli inalte, prin teatre si filarmonici, prin primarii si consilii, prin organizatii si uniuni de putere, orbim pe zi ce trece, asurzim, chelim, ne imbolnavim constient pentru ca „asa este normal”, „asa este cursul firii”, „asa am invatat la scoala”, „pentru ca asa trebuie, mama”. Uhaaaaaaa !

Orbecaim in intuneric fara pic de discernamant ! Iar spectacolul soarelui creator se apropie ! Treziti-va, oameni buni ! Iesiti din matrice, spargeti tiparele, urlati, luati-va in brate, renuntati la averi, iubiti-va ca nebunii, traiti, simtiti ca in prima clipa cand ati iesit din pantecul mamei voastre ! Nu mai priviti totul la prima mana, nu va mai lasati inhamati la jugul unui sistem pe cale sa se cutremure de insasi propria neputina ! Soarele va arde legaturile de robie, va va elibera pe cei acordati la frecventa prezentului ! Dimensiunile tereste se schimba, culorile nu mai sunt culori, sunetele nu mai sunt sunete, literele numai sunt litere... Toate sunt suportul energetic al informatiei care ajunge acum la voi !

Deschideti ochii sufletului, imbratisati copiii de cristal, nu-i umiliti, iubiti-i si ei vor preschimba lumea pentru voi in paradisul primordial. Sunt copiii schimbarii, sunt cei care vor aduce din nou lumina si puritatea pe acest pamant care abia ce ne mai suporta !

Haideti sa ii luam de mana, sa dansam cu ei intr-o megadiscoteca pe ritmurile vibrationale ale vremurilor pe care le traim ! Vibrati, oameni buni odata cu sufletele lor curate ! Ascultati culorile, pictati sunetele, spargeti tiparele ! Gongul a batut deja, iar numaratoarea inversa a inceput ! Nu va lasati inghititi de pamant ! Ridicati-va din noroiul si ipocrizia latenta in care va complaceti de generatii !

Lasati copiii sa vibreze liber ! Lasati-i sa creeze, sa recreeze paradisul murdarit de voi, lasati-i sa ne arate puterea luminii ! Lasati copiii sa ne cante sunetul culorilor ! Pentru ca nu exista nici sunet si nici culori... exista doar lumina si voia lui Dumnezeu ! Nu va puteti impotrivi cu toate gentile si para-gentile Luis Vuiton, cu toate X5-urile si Q7-urile voastre, cu toate buncarele si palatele voastre, cu toate miliardele voastre din conturi... veti ajunge cu ele in pamantul pe care il ponegriti de-atata amar de vreme !

Sunt din ce in ce mai multi, sunt din ce in ce mai luminosi, sunt din ce in ce mai creativi, sunt din ce in ce mai spectaculosi ! Ei vor rasturna lumea inapoi la lumina ! Atentie mare la vibratii !!! Marele spectacol al Universului se apropie de actul sau culminant ! Bucurati-va de viata si vibrati in pace si armonie cu tot ceea ce va inconjoara ! Sa nu ziceti ca nu v-am spus...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ingerasul talisman

2010-08-17T15:42:00.001+03:00

Motto :

Nu stiu, nu-mi amintesc ce spuneai...
Spuneai în cuvinte aiurea
De dragul tău, de dragul meu,
Iubirea...
Nu stiu, nu-mi amintesc ce spuneai...

Eu atât stiu.
Adormisem peste aripile tale...

http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com/

Da Da ! ...despre tine e vorba, inca si inca odata ! Chiar despre tine cant, chiar inspre tine ma indrept, chiar intru tine sunt ! Dimensiunile noi se deschid in fata noastra, soarele ne incalzeste inimile amortite de atata vreme rece, ingerasii ne amintesc ca suntem mereu unul langa altul si chiar de esti acum de o alta parte a unui alt ecran acum si astepti plina de lumina fiecare cuvant al meu, fiecare semn, fiecare pas timid pe care indraznesc sa il fac, stii prea bine undeva acolo in inima ta candida ca iubirea mea respira energetic prin orisicare sunet, prin orisicare virgula, prin orisicare punct.

Numai una este aleasa lui Dumnezeu pentru mine, numai una este mireasa calatoriei mele spre acasa, numai una este desavarsirea si implinirea mea printre oameni. Timpul nu ne mai poate desparti pentru ca devine eter, spatiul nu ne mai poate tine indepartati pentru ca se va surpa, gurile rele isi vor inneca spasmele si frustrarile inghitind pamant, iar cerul va exploda de stralucire, norii albi vor zambi din nou atunci cand ne vor zari alaturi intr-un mic colt de paradis terestru, pe o insula care ne va reaseza mainile impreunate, de data asta multumind fierbinte lui Dumnezeu pentru infinita Lui iubire pe care ne-o poarta.

Si numai exista daca, si numai exista parca, si numai exista nimic fara tine, fara noi, fara Dumnezeu... totul recapata sens primordial, totul se intampla sincronizat in cele mai mici detalii, totul devine un intreg, un singur tot, un singur vis. Respiram aerul energizat acum puternic de un soare ce isi pregateste parca straiele de sarbatoarea ce o va lumina in timpuri de legenda vie, traita acum, aici, de mine, de tine, de noi... Vom pasi mai plini de lumina si de uimire in a cincea dimensiune menita parca pentru noi, bucurandu-ne impreuna din plin de spectacolul total al vietii.

Stiu ca esti numai a mea, stiu ca vibram asemeni, stiu ca deja ma intelegi, stiu ca deja cuvintele imi sunt de prisos, stiu ca si atunci cand tac imi simti gandul curat, stiu ca e suficient sa iti soptesc numele in gand iar tu sa apari brusc din neunde, stiu ca toate astea se intampla cu un unic sens, acela al reintoarcerii copiilor lui Dumnezeu acasa, tinandu-se de manutza doi cate doi, asa cum a lasat El lucrurile sa fie.

Mere, pere in panere, serpi, alune si cutume, toate pier pe limba lor, arzand viu de al meu dor... Dorul deja nu mai e dor, visul nu mai e vis, somnul nu mai e somn, dorinta nu mai e dorinta, esecul nu mai e esec. Toate palesc in fata ta, au ars in calea-mi catre tine pentru ca lumina ta e din ce in ce mai aproape, din ce in ce mai prezenta, mai vie, mai intensa si mai voluptoasa.

Bulgarele de zapada e aproape sfera alb albastra a vietii, copacii si pietrele din drum s-au spart, valea plangerii s-a inverzit si miroase a primavara deja, caii sunt gata sa fie inhamati la caruta plina de floricele viu colorate, natura se gatesete pentru nunta noastra curatindu-si straiele, corul de ingeri a intrat deja in repetitii pentru marele bal, pianul alb isi acordeaza notele, vioara corzile, iar un acordeon isi aranjeaza atent armoniile.

Asteapta-ma la intersectie, in colt la semafor, pentru ca galbenul intermitent al soarelui da semne ca se face verde ! Atunci voi trece si eu strada, urmandu-mi sufletul ce a ajuns deja... la tine !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Pat la rege

2010-08-08T23:16:00.003+03:00

Motto :

Omul s-a ridicat din cerc
E ultimul război, ultima piesă.
Ascultăm liniştea în desfătarea timpului,
Suntem sfere pe o tabla de şah.
Asteptăm remiza sărutului,
Albul în negru şi invers,
Căci azi, omul a ales!

http://mihaelacelestine.blogspot.com/

Matricea contra-ataca simtind cum isi pierde incet autoritatea asupra celor care transcend lin dincolo de firele de matase atent intinse de regina mama. Plase de stele, parfum frantuzesc, aroganta dusa la extrem, toate sunt ispitele pasilor mei catre tine pe care nu ii mai poate devia nimeni si nimic. Am invatat azi o lectie de viata de la cineva necunoscut, am mai asezat o caramida la temelia paradisului pierdut, am pecetluit in zidul tacerii intreaga mea neghiobie, continuandu-mi neclintit drumul luminat.

Liniste... e nevoie de multa liniste in sufletele oamenilor. Am observat asta in urma unei banale discutii cu un inger deghizat in diavol, am resimtit fin mireasma cojii de mar, am ascultat atent o arie sparta a unui sarpe cu ochelari de portelan... ss-itul lui mi-a strapuns urechile-mi intinse a capta vibratii sonore inalte, tentatia ieftina a karmei mi-a pus la incercare sufletul si-asa zdrelit de atata drum.

Ajung sa strig in mine catre Cer dupa ajutor, insa El este deja aici, cu mine, in mine, in noi... mi te-a trimis pe tine sa imi tii sufletul in manutza ta de copil... asa nu il va mai putea zdreli nimeni. Si pentru ca linistea ma cuprinde iar, totul recapata sens, frecventele noastre se armonizeaza din ce in ce mai tare, iar ingerii mei pazitori sunt bine camuflati in verde prin gradini botanice, facand poze, nu pot decat sa ma reculeg din nou de pe trotuarul unei faleze pietruite imperfect unde adierea lina a naturii imi mangaie chipul, stergandu-mi fin transpiratia morbida.

Ne jucam tacticosi de-a Dumnezeii, ne aratam cu degetul unii pe altii desi alte trei sunt in acelasi timp indreptate catre noi insine, ne alergam haotic prin desisurile panzei de paianjen strapunse de mult deja de alegerile pe care cei mai curajosi dintre noi le-au facut. Unii simt nevoia sa se reconecteze cu matricea, nu isi mai suporta crucea, s-au autoproclamat zei si au impresia ca nimic nu le e strain. Altii raman consecventi zborului catre vis si nu se lasa intimidati de tupeul exacerbat al unor suflete tanjind iubirea. Problema e ca iubirea nu se cere, iubirea se primeste... iar asta, numai daca este ingaduit de Dumnezeu. Ori daca acordajul limbajului folosit de suflete pentru a se interconecta este bruiat, inadecvat sau prea sofisticat apar fortari de procedura care spulbera instantaneu orice forma de iubire.

Este trist sa constat ca desi oamenii isi purifica sufletele prin suferinte multiple, din dorinta acerba de a pasii peste praguri dimensionale noi, ajung mereu in acelasi punct de pornire, inghitindu-si sec coada... iar atunci, refuleaza scuipand truisme pe care le-au renegat deja cu mult timp inainte. Ipocrizia nu are margini, setea de iubire arde uneori prea tare incat iti arde pana si capilarele cele mai fine ale gingiilor care odata zambeau senin, adulmecand primavara... si toate astea pentru ce ?! sa ne umflam in pene pana ne crapa sufletul in noi ?! ...mai bine sa ne pastram echilibrul, linistea si armonia pe care cu greu le regasim pe toate de-odata in aceeasi casa.

Totul e asemenea unui joc de sah, sarim cu caii ca nebunii, urmarim cu atentie intentiile reginei din turnurile cu ziduri de granit, ne protejam regele asezand pionii in garda, gandim diagonale nebunesti, pana ajungem sa ne mancam si sufletele intre noi... ajungem sa uitam ca scopul jocului nu este acela de a il umili pe rege, ci de a ne transforma cati mai multi pioni in printi si regine.

Frumusetea nu rezida in a da mat regelui, ci in drumul pana acolo. Uneori pe drum insa, ne incruntam intr-atat capatand dorinte sadice de a umili regele intr-un colt de tabla... din fericire pentru el se mai intampla sa isi gaseasca intr-o clipa locul din care nu mai poate fi clintit. Regele a ajuns in pozitia ocrotita de Dumnezeu, iar remiza sarutului intr-o pozitie de pat nu se va putea puncta niciodata. Draga mea regina, m-ai umilit, insa m-ai adus fara sa vrei in pozitia in care doream si iti multumesc pentru asta... ma inclin, umil, in fata miracolului divin.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ma vezi tu pe mine, oare ?!

2010-08-03T15:07:00.003+03:00

Motto :

Încă mă strigi...
ţi-aud glasul cum colindă pădurile
tremurând printre roiuri de gânduri
şi-alergând vântul printre frunze

cât te-am aşteptat să revii!

numai cumpenele stejarilor
pot povesti
cum scârţâie timpul în ceasornice
uitate în scorburi
prea negre de târziu

în frumuseţea tinereţii mele
se oglindeşte un strigăt
a chemare umbroasă;
aproape că nu mai aud
aproape că mă tem să aud

rostirile tale sunt taine
şi-n ceaţa lor tulburătoare
se pierd toate necuvintele mele
ca-ntr-un labirint

să nu mai pleci!

să-mi pui bătăile inimii
pe talere de vreme
pentru a-ţi cântări fiecare semn
pe care mi-l arăţi
cu toată dragostea ta.

http://annaqueenrain.blogspot.com/

Universul ar spune ca da... Descoperim din nou ca traim intr-o lume extrem de misterioasa a coincidentelor si sincronicitatilor ce ne sunt destinate. Descoperim ca tot ce este in jurul nostru se trage dintr-o energie divina pe care incepem sa o simtim si sa o intelegem...

Ieri o fetitza mica mi-a oferit in dar un ac verde de brad. Am intalnit-o intamplator in scurta mea plimbare solitara de seara printr-un parc oarecare ce ma conducea spre mare... ai spune ca e o simpla intamplare, o banalitate. Dar, e oare asa ?! Sunt acestea semne de la Dumnezeu catre mine ?! E oare ea un ingeras trimis de tine sa imi spuna ca te gandesti la mine ?! Sunt oare toate cuvintele mele fara sens ?! Esti oare tu o pura intamplare in viata mea ?!...

Desigur ca toate intrebarile astea retorice isi regasesc raspunsul in adancul sufletului meu plin acum de lumina si de vibratia lina a zambetului tau... si mai sigur e ca aproape nimeni nu ma intelege. Nici nu stiu daca mai imi doresc sa ma inteleaga cineva dinadins. Imi este suficient sa ma intelegi doar tu, si atat... pentru ca se apropie clipa cand vei incepe sa intelegi fiecare silaba, fiecare respiratie, fiecare gest al meu catre tine... As putea sa fiu si mai direct, desi simt ca nu este nevoie, simt ca undeva acolo in inima ta stii exact cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Stiu sigur ca sufletzelul tau mic poate vibra la cote extrem de inalte, mult mai inalte decat cele ale oamenilor care vor sa imi demonstreze ca stereotipul „traieste-ti clipa” e mai presus de iubire, mai presus de tine, mai presus de noi... Dumnezeu are insa grija ca sufletul meu sa vibreze mereu langa al tau, chiar si daca tu poate crezi ca nu intereseaza pe nimeni cum vibreaza el acum.

E suficient ca am recitit cuvintele pline de lumina, uimire si candoare ce mi le-ai scris candva, e suficient ca lumina chipului tau o implineste pe a mea undeva intr-o fotografie idilica de pe o insula care ne-a despartit si care, tot ea, ne va readuce impreuna intr-o zi, iar cine stie... regasirea noastra poate va fi pentru totdeauna...

Resimt de cateva zile o adiere intensa a vibratiilor pozitive pe care le trimiti catre mine fara sa vrei, crampeie din viitor imi inunda privirea-mi ce se cutremura de fericire atunci cand vede limpede drumul catre tine, iepurasul meu drag... toate astea se intampla ca un ecou al rugaciunii mele indreptate de mult catre Cer, se intampla pentru ca fiinta mea iti apartine intru-totul, cu voia lui Dumnezeu si mai ales cu frica de Dumnezeu...

Secundele se scurg parca mai repede catre momentul X, nici macar cifrele care se reped inapoi unele dupa altele nu ma mai sperie cu absolut nimic... chiar daca mai sunt putin sub o mie cinci sute, vor zbura mai repede ca gandul, se vor dezintegra lasand loc armoniei si iubirii mele infinite care e gata sa explodeze pentru tine... si sunt sigur ca deja simti asta, sunt sigur ca undeva acolo intr-un coltisor al inimii tale incepi sa tresalti usor la fiecare cuvant nou pe care il citesti aici, regasindu-te pas cu pas asemenea unei zane in povestea mea cea fara de sfarsit... iar toate astea pentru ca asa le-a ingaduit Dumnezeu sa fie !

Ma simt implinit acum, mi-am regasit eu-l pierdut in neantul desertaciunilor, mi-am limpezit gandurile si mi-am redescoperit misiunea mea in trecerea mea efemera pe acest Pamant. Sunt doar bucuros acum ca stiu ca si tu existi undeva intr-un mic locas pe pamant, odata cu mine, impreuna cu mine... tu ai fost salvarea sufletului meu de la dezastru, ai fost lumina care mi-a readus zambetul timid pe chip, ai fost si esti mereu cea pe care mi-o doresc langa mine pentru tot restul zilelor mele pamantesti... asta insa, e doar ceea ce imi doresc eu... iar daca intr-o zi, dorinta mea se va oglindi poate si in inima ta, voi multumi cerului pentru ca ma va face sa ma simt cel mai iubit om de Dumnezeu pe Pamant. Chiar si pentru ca te-am intalnit numai, pot spune ca deja ma simt asa...

Pana va sosi clipa in care voi afla acest lucru, acul verde de brad primit in dar il voi pastra cu sfintenie si il voi ruga pe fratiorul ingerasului pe care ti l-am daruit candva sa aiba grija de el pana cand se va reintalni cu fratiorul lui, acolo in inima ta... Fie ca lumina si linistea din sufletul meu sa razbata pana la tine, iar literele astea sa zboare precum gandul meu curat catre tine, soarele meu !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

In cautarea armoniei

2010-07-17T17:15:00.003+03:00

Motto :

Omul este o simfonie ce se desăvârşeşte cântându-se la infinit.
.

Muzica este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi.

Universul este eternul cântec al lui Dumnezeu.

Ioan Gyuri Pascu

In acord cu viata, in acord cu sine, in acord cu Dumnezeu… sunt tinte greu de atins sau de mentinut atunci cand zbaterile fiintei mele se pierd undeva intr-o aglomeratie de dezacorduri… E bine din cand in cand sa-l mai sun pe acordeorul de pian, sa-mi repuna notele muzicale la locul lor firesc. Pianul strigatului mut a inceput sa se dezintegreze, nemaisuportandu-si dezacordurile… si culmea !... ce sa vezi ?! Dezacordurile dispar, se impletesc pe alte frecvente cu intregul, se inscriu sinuos pe traiectorii ascendente si lasa loc din nou armoniei… e ca si cum pianul mut si-a resetat suntele, iar acum e gata sa renasca regasindu-si vibratia lui naturala. Asa si eu, mi-am dat reset la sufletul dezintegrat de prea multe frustrari, prea multe umilinte…

Ajung constrans de consecintele propriilor alegeri pe drumul batatorit deja al cautarilor desarte, le strang pe toate de pe jos, le pun intr-o cutie si le dau foc… am ars mocnit pana la cel mai extrovertit por, am stins vapaile ce mi-au transformat sangele in lacrimi, am lasat la o usa amorurile neimpartasite… poate gresit indreptate, am stins dorintele arzand intr-un lacas de lut, mi te-am imaginat mireasa si ma ridic sa merg din nou catre tine… Si ce daca lumea care ma inconjoara e nepasatoare uneori, ce daca tie nu-ti pasa deseori, in gluma, de nimic… Mie imi pasa si stiu ca vei fi tu… sau nimeni nicicand, niciunde…

Rotindu-mi din nou privirea catre soarele arid de iulie, incercand sa deslusesc sunetele mute si false care isi iau zborul de la mine pentru ca s-au saturat vazand ca nici macar nu ma mai opun lor, nemaifiind zgandarite in agitatia lor haotica intr-un suflet anesteziat de viata, revin la zambetul pe care l-am invatat de la tine, imi reasez tacticos bemolii si diejii printre tastele albe ale unui pian solitar intr-un vid albastru si pasesc sfios si curios ca un nou-nascut printre oameni. Crampeie din viitor isi fac loc timid, inlocuind amintirile fade ale unui subconstient care si-a cedat propriilor limite, a transcens inapoi si, de fapt, inainte… catre menirea sa primordiala…

Incep sa aud din nou bataile unei inimi inca neintinate, aerul are din nou un iz curat de vanilie, imi observ degetele avide iar sa iti mangaie chipul, ma surprind incercand sa ma trezesc din visul lucid pe care incerc sa-l provoc intr-o realitate eterna, caut inca odata armonia pierduta printre desertaciuni… cuvantul de ordine acum e consecventa… si ambitia de a imi demonstra ca renuntarea la vis e doar o stereotipie pe care trebuie sa o uit pentru totdeauna. Si mai bine e daca nu intelegi nimic acum… nici nu e necesar, pentru ca ne vom regasi amandoi fericiti atunci cand Dumnezeu ne va suprapune din nou liniile vietii. Iar atunci imbratisarea ta imi va fi de-ajuns… toate cuvintele astea goale se vor dezintegra lasand locul unei iubiri divine.

Pentru ca al cincilea element va dezlega mereu raul de bine, pentru ca Dumnezeu imi va rasplati indrazneala pe masura gandului meu curat, pentru ca luminile orasului care vegheaza etern mi-au pastrat neatinse insemnele care ma conduc catre tine, pentru ca ne vom regasi mai repede decat iti vei inchipui, in zborul unor aripi albastre de buburuze sau oglindindu-mi privirea in ochii unui iepuras alb… ramai cu mine mereu, armonie…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Intalnire de gradul II

2010-07-04T16:09:00.008+03:00

Motto :

Cei care traiesc aceeasi virtute se iubesc.

Proverb chinezesc

Pin si Yin, doua buburuze albastre isi odhinesc aripioarele care le-au adus tocmai din China pana in Orasul Ales de ele sa isi petreaca vacanta de vara. Picaturile albe de ploaie aproape s-au contopit cu aripile lor fragile, racorind aerul chinezesc pastrat si adus de ele special din magicul orient asiatic. Asezandu-se pe un covoras roz de matase, incep sa-si povesteasca micile impresii de calatorie, intr-un dialect numai de ele inteles :

Pin : - BuzzlinnnRibPinnLerrrr Abbbdimm Jiii Lizzz ?!…
Yin : - Minnn Yo RimPeiii Luuu BrrrrSim Bauuu !

De fapt, ele au venit plutind pe adieri de vant, aduse in dar de Dumnezeu pentru tine, sa iti sopteasca la ureche un gand curat al unui suflet care vibreaza in ritmul batailor aripilor lor albastre… Au venit la tine sa iti aduca racoarea verii chinezesti, sa iti alinte chipul, sa se agate de parul tau mereu amintindu-ti de mine. In jocul literelor din numele lor se compune intr-un alfabet misterios un nume divin din doua jumatati nedespartite, un lait motiv care tradus in limba tarii de unde sosesc buburuzele arata cam asa :

Mereu nedespartite una de alta, Pin si Yin, cele doua gingase buburuze, viseaza la vacanta lor de vara sperand sa-si regaseasca pana la inceputul toamnei locul menit al lor pe care l-au visat inca de multi ani cand zburdau ca nebunele prin lanurile de maci chinezesti… Si-au planuit din vreme excursia lor in Orasul Ales, uitand insa sa-si faca rezervare la vreun hotel. Asa ca s-au gandit sa poposeasca in fiecare seara la cate-o casuta de vacanta de prin apropiere, pana cand se vor uni si se vor bucura impreuna la intalnirea lor cu tine ! O seara la casuta petalei roz de trandafir, o seara la casuta frunzulitei verzi de tei, una la casuta unui arac batran de struguri si uite-asa se vor bucura de vara, inmiresmandu-se cu cate putin din parfumul tuturor florilor din statiunea de vacanta !

Se vor zbengui deasupra valurilor fara sa le prinzi de veste, se vor furisa discret printre firele de nisip pe care vei pasi, se vor odihni pe pleoapele tale cand vei adormi in serile ploioase de vara, se vor alinta mangaindu-ti parul tau ce le va adaposti de furtuna si se vor aseza cuminti in mainile tale asteptand fericite sa le porti cu tine in plimbarile de seara pe aleile ce te conduc spre mare.

Pin si Yin au zburat aici langa tine, aproape ca le poti atinge… sunt atat de candide si fragile precum sufletul iti este, atat de pure si cuminti precum ochii tai iti sunt, atat de copilaroase precum zambetul tau curat si ti le daruiesc cu toata bucuria mea… sa ai grija de ele si atunci cand vei privi in ochisorii lor, sa stii ca acolo se oglindeste mereu o particica din sufletul meu…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

P.S. : Daca vrei sa trimiti cuiva drag un zambet sau doar sa-i reamintesti ca inseamna ceva pentru tine, da un click aici si alege ce inima ta iti spune !!!

Nu uita ca uneori un simplu gest face mai mult decat un milion de cuvinte :)

Deschide cutiuta cu minuni - http://accesoriikriss.blogspot.com/

Photo by Amélie

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Choices

2010-06-30T13:34:00.001+03:00

Motto :

I’ll find you again...

Vanilla Sky The Movie – Sofia Serrano

Esti pe frecventa X ! ...asta pentru ca tu ai ales sa fii. Te intereseaza oare ce efect vor avea asupra ta cuvintele mele simple ?! Sau e o simpla distractie, o pierdere de timp poate… o ratacire printre alte zeci de mii de pagini, o vizita inopinata de verificare a starii si gandurilor mele ?! Te intereseaza evolutia gandurilor mele sau cat de bine ma simt ?! …pentru ca, vezi tu, totul se rezuma la alegerile pe care le facem, la vibratiile interioare provocate de ele, la dispozitia pe care o ai acum de a imi controla existenta, la consecintele pe care nu le prevedem uneori… Ai mereu impresia ca daca ai ales sa citesti mai departe, vei afla ceva nou despre mine ?! Ai ales sa privesti in gol un ecran a carui masca te astepti sa se dezvaluie tie ?! …alegi sa imi ignori lacrimile ?! sau te complaci distant intr-o poveste fara de sfarsit ?!

Unde am ajuns, unde aleg sa merg acum, unde se mai ascund sperantele mele frivole, unde apele inunda pamantul, consecinta planului lui Dumnezeu pentru mine… asemenea unui iluzionist am uneori impresia ca deciziile mele sunt libere, ca eu aleg drumul… apoi imi aduc aminte ca nu eu mi-am ales parintii, nu eu mi-am ales locul unde m-am nascut pe Pamant, nu eu mi-am ales limba in care vorbesc, nu eu mi-am ales nefericirea… orice am impresia ca aleg, consecinta este mereu aceeasi, cea pe care divinitatea mi-a sortit sa fie atunci cand prima suflare a mea a intampinat lumea…

Am ales sa iti scriu de multe ori aici, fara sa astept raspuns, am ales sa-mi dezvalui chipul si sa-l las liber aici in mainile tale albe, sa il atingi prin milioane de click-uri, am ales nuante de alb si albastru pentru ochii tai verzi, am ales sa tac uneori, sa tip cu toate usile sufletului inchise, poate ma voi auzi mai bine… si tot in acelasi punct am ajuns acum… orice as fi ales, tot litera ‘A’ as fi scris-o acum… tot niste acorduri de la minor as fi ascultat, tot sub un cer de vanilie as fi respirat, asteptand curios misiunea incredintata de Dumnezeu mie.

La ce bun un liber arbitru care te conduce pe aceeasi directie, mereu catre un punct fix de regasire a sufletelor noastre… pasi in stanga sau pasi in dreapta, iluzia alegerii unei directii imi ocupa timpul prezent, imi macina vibratia mea pura dobandita cand m-am nascut, imi ingheata sufletul prin adieri aparent fierbinti de vara… si tot pentru nimic… si nimic pentru tot… si orice este in van pana cand ne vom intalni din nou, pana cand vei smulge toate bucatile rupte din masca chipului meu impietrit…

“Why don’t you let her choose ?!” – m-a intrebat o pisica neagra si jucausa, cu ochii verzi, taindu-mi calea… Pentru ca e vorba mereu de alegerile pe care le facem, nu-i asa ?!... de consecintele lor, de iluziile asteptarilor noastre nascute din aceleasi ratiuni. Indiferent ca ai ales sa citesti ce am scris sau nu, indiferent ca intre mov si galben ai alege mov…sau galben… tot aceeasi destinatie vei avea… e greu de inteles asta, e si mai greu de acceptat. Unii o numesc resemnare, lasitate sau chiar nebunie… prefer sa radeti de mine ca de un nebun ciudat si diferit in lumea lui… eu am sa rad de voi ca sunteti toti la fel…

Universul e singurul care va sti consecintele alegerilor mele. Eu am ales deja… va veni odata si timpul tau sa alegi…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Hai hui hei

2010-06-22T15:57:00.004+03:00

Motto :

"...azi ploua cu noi, ne-am schimbat, fara sa prindem de veste! Ma simt in pragul tineretii liliachii, gata sa iti sarut chipul ars de soare... De cate ori mi se intampla sa ma plimb cu dragostea de mana, se intampla sa imi fie bine...

Vara sufletului meu, la poarta casei tale, vegheaza si va veghea totdeauna dragostea...Totul ne desparte: dragostea, lumea, viata...

Dar daca nu mi-e frica de zambetul tau, atunci nu mi-e frica de nimic.Vara mea, in anotimpul tau ma voi contopi cu orice...voi fi aici, raspandita in univers, in cele patru colturi ale lumii si, mai mult de atat, voi canta cu sunete false la fereastra casei tale..."

Lorelei

Hai cu mine ! Ia-ma de mana si nu te teme… o promenada intr-un univers violet, sub un asfintit timid al soarelui, la malul tuturor gandurilor frumoase, alintati de valurile linistite ale apei nemarginite decat de noi si de cerul vanilat si alintat de razele line ale unei seri perfecte de vara …hai hui hei impreuna pe plaja…

Hai sa lasam intrebarile, azi sa ne caute raspunsurile pe noi, nu noi pe ele ! Sa bata politicos la usa... nu suntem acasa, sa revina daca vor maine ! Hai sa fim noi si atat ! …fara sa ne intereseze ce spun altii, fara sa ne pese daca mai ploua sau ninge, fara sa mai complicam cuvintele, imaginile, sunetele …hai hui hei impreuna prin univers…

Hai sa ne topim cuburile de gheata din suflet, alinandu-l cu un cornet cu inghetata de capsuni si vanilie, hai sa ne racorim privirile incinse stropindu-ne cu picaturi reci de ploaie, hai sa alergam impreuna pe nisipul ud, iar marea sa ne fie complice stergandu-ne urmele… hai sa vibram cu natura, sa fim pentru un minut doar noi si atat ! …hai hui hei impreuna mereu…

Si stii de ce ?! …pentru ca suntem acum mai liberi, mai dezinvolti, mai armoniosi si mai plini de iubire, ca doi copii ce se bucura naiv de o copilarie perpetua intr-o poveste de vis ce nu se termina niciodata. Sa lasam ferm in urma frustrarile ce ne apasa, sa nu ne inchipuim ca ii putem schimba pe altii, ca ii putem face sa priveasca atent prin desisul padurilor din noi, caci privirea lor e umbrita fie de crengile ce le atarna greu din cap, fie de stralucitoare amagiri, innecandu-se singuri in propria vanitate…

Hai sa vorbim despre orice ! …sau despre nimic… sau hai sa nu lasam orice "nimic" sa ne strice seara asta frumoasa ! Hai sa ma inveti din nou sa zambesc, asa cum o faceai candva pe un alt mal azur de mare, hai sa nu ne mai interseze decat minutul asta de regasire in care citesti repede cu sete toate literele astea amestecate alandala …hai hui hei prin sufletul meu…

Hai sa ne oprim putin aici ! …pentru ca minutul aproape a trecut si nu stim daca urmatorul ne va mai gasi la fel de imbratisati ca acum ! Hai sa ramanem asa si sa vedem ce se intampla ! …Poate nu ne va mai desparti nimeni, nici macar un click pe butonul rosu din dreapta sus cand vei inchide pagina asta de web...

Ai cautat atat de mult, ai ratacit enorm fara mine si, uite, acum ne-am regasit intr-un minut pe-o pagina, pe-o plaja, pe-un mal de mare...intr-un univers numai al nostru ! …hai hui hei, raman cu tine mereu !
.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Nefertiti

2010-06-06T16:22:00.018+03:00

Just stop breathing for 10 seconds and LISTEN... do not fear !
It is your HEART beating... are you still ALIVE deep down there ?!...

Motto: Opreste-te din drumul tau pentru o clipa! Uita-te in jur! Traieste! Simte! Incearca sa decodezi imaginile ce le vizualizezi. Faureste chei pentru tainele nedescoperite. Nu lasa minciunile ascunse in umbra sa fie muzica tamaduitoare a fiintelor pierdute. Nu lasa visele sa se piarda in vidul uitarii. Nu lasa o lovitura sa iti rapeasca speranta! Nu ii lasa pe cei din jur sa iti spuna in ce sa crezi!

Crede in tine! Crede in primii pasi ce i-ai facut si nu te opri sa iti urmezi calea! Crede in primul tau ras cristalin si prelungeste-l toata viata! Crede in privirea plina de compasiune a parintelui tau!

Crede in zorii zilei ce iti ofera un ciob din rai! Crede in steaua in care ti-ai pus prima dorinta! Crede in primul cantec ce te-a facut sa il asculti ore in sir cu volumul la maxim!

Crede in primul sincer "Te iubesc!" si nu inceta sa iubesti!

Crede in surasul inocent al fiintei iubite si ofera-i nenumarate!

Oriunde ai fi nu inceta sa crezi si atunci, cu totii vor crede in tine!

http://cantece-de-cerneala.blogspot.com/

...for the beautifull one who has come ^_^

Acum se regasesc suflete, acum se retraiesc culori
Acum se intalnesc priviri curate, acum se-ascund timid mirari
Un univers ce-si protejeaza cald ai sai copii
Si-al tau scancet in soapta…

Acum zambeste lin un om, acum ai sa tresari inflorind
Acum alergi in lan de flori de lotus, acum iti cuprinzi desavarsirea
Primita de la Dumnezeul a tot ceea ce este,
Si tot un om iti va culege-n taina un crin…

Acum sorb lacrimi dulci de roua, acum petale iti cad in par
Acum toti porumbeii iti poarta veseli trena, ei iti aduc in zbor
O coronita impletita fin din ramuri de maslin sa iti alinte fruntea
Asemenea celei mai frumoase regine din Egipt…

Apoi vei invata ce e iubirea, apoi smerit privi-vei inspre cer
Apoi vei respira mai rar, din ce in ce mai rar
Te vei inmiresma cu parfum de lotusi, soarele te va lua de mana
Iar vantul te va mangaia unduindu-ti sufletul…

Apoi vei cauta in van raspunsuri la nerostitele intrebari
Apoi vei reciti mereu aceleasi randuri, iar si iar,
Fara sa crezi nimic din ce ti-am spus pe-un drum candva
Chiar si asa, oricum, vei fi a mea…

Apoi tot ce e alb se va asterne pe-o foaie de matase
Apoi vei luneca penelul colorat in nuantele unui deja-vu
Pe care l-am trait si a ramas surprins de-un flash intr-o secunda
Eu si cu tine, Nefertiti…

Si
chiar
de nu ma intelegi

si
vrei
acum
sa zbor

pe
drumul
care duce catre infinit

sa-mi caut
visul
undeva pierdut

in adancul
unui
suflet
insingurat

sa stii
ca voi pleca
fara tagada

si
chiar de dorul
imi va sfasia sulfetul
care imi va ramane la tine

te
rog
frumos

atat:

sa ai grija de el…
e doar un suflet de copil

la
fel
ca si al tau…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Satellite

2010-05-31T17:45:00.013+03:00

Motto:

Like a satellite
I'm in orbit all the way around you
And I would fall out into the night
Can't go a minute without your love !

Lena Meyer – "Satellite" (Eurovision 2010 Winner)

Simplitate si naturalete: Cronica unui nou star

Cea mai pura si mai noua vibratie muzicala si-a marcat prezenta acum doua zile la Oslo, un cochet orasel norvegian, aducand bucurie si multa pofta de viata in inimile ahtiate de frumos ale planetei pe care locuim. Numele ei simplu de scena , Lena, va deveni unul des rostit multi ani de acum inainte. Show-ul extraordinar de la Oslo, organizat impecabil din punct de vedere artistic, dar si tehnic, m-a facut sa ma simt din nou ca traiesc, chiar si din fata unui mic ecran de sticla.

Nici diversitatea melodiilor si a genurilor abordate, vocile ample dar nici efectele speciale extraordinare nu au putut razbate exemplul de sinceritate ale unei adolescente de 19 ani care a captat atentia unui continent intreg prin explozia ei de simplitate si naturalete. O piesa simpla, criticata dur de unii asa-zisi mari specialisti sau, mai degraba, quasi-anonimi, cu un refren care a facut deliciul tinerilor etern indragostiti, printr-o vibratie emotionala intensa, rezultat al unei prezente scenice naturale a tinerei Lena.

Vocea ei curata, lipsa completa a oricarui tip de fitza, zambetul ei sincer si, mai ales, un limbaj al trupului caracterizat prin feminitate si decenta, ceea ce rar mai intalnim azi in piata muzicala mondiala – acaparata de mult de forme cat mai rotude si mai apetisante, in detrimentul actului artistic – au transformat succesul intr-o iminenta celesta. Multi patrioti au trait alaturi de ai nostri, Paula si Ovi, a caror interpretare impecabila nu a putut transcende limitele proprii ale unei melodii pop clasice.

S-a demonstrat atat de evident ca starea de prospetime si naturalete pe care o transmiti publicului e mai presus decat complexitatea oricarei compozitii muzicale, atat ca structura armonica, cat si ca mesaj transmis – aici demn de remarcat este si piesa Alyoshei, "Sweet People", reprezentand Ukraina – Nici sensibila piesa a Irlandei nu a putut trece peste exuberanta si explozia de tinerete din inflexiunile unei voci simple care a speculat cu mare finete culoarea si efectul special al accentului specific britanic al cuvantului ‘love’. Orchestratia simplista de tip R&B a imbracat cat se poate de discret o linie melodica usor de fredonat, care devine usor obsedanta pe masura ce o asculti de mai multe ori.

A invins asadar atitudinea decenta, simpla si naturala, a unei adolescente superbe care a preferat sa se bucure de muzica, sa-si impartaseasca trairea catorva zeci de milioane de oameni conectati la evenimentul al carui motto - Share the moment - atat de inspirat ales, a facut ca pentru cateva ore un intreg continent sa respire impreuna magia muzicii si a dansului.

Pentru cei care vor sa verifice cele descrise mai sus sau care nu au avut norocul de a urmari in direct evenimentul, le recomand cu mult drag cateva linkuri care va vor face sa va resimtiti efervescenta unei adolescente, pe numele ei de scena, Lena ! Un sincer BRAVO !

Eurovision Final in Oslo, 29 mai 2010 - Lena Meyer (Germania)

http://www.youtube.com/watch?v=D170C8BuQYU&feature=related

Varianta acustica in croaziera pe un vas norvegian - Lena Meyer

http://www.youtube.com/watch?v=NVi6UOcs_zs

Prima repetitie generala - Lena Meyer

http://www.youtube.com/watch?v=2HvxL9N_Eb8

Siteul oficial Eurovison
http://www.eurovision.tv/

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Lena Meyer

East-side story

2010-05-16T21:29:00.008+03:00

Motto :

Povestile sunt ca oamenii. Nu sunt facute sa traiasca singure. Intr-un colt al lumii este cineva care traieste o poveste ce se oglindeste intr-a ta.

Uita-te in jur! Acel cineva nu e asa departe. E cealalta jumatate a cartii. Nu mai pierde timp scriind alte pagini… Cauta-l ! Restul il veti scrie impreuna.

Pentru ca nu e nimic mai reusit ca doua povesti care se impletesc.

http://fraise-rouge.blogspot.com/

Ne povestim ?! ...inca o bariera depasita, sunt sub mai putin de o mie sase sute de zile pana ce... pana ce ce ?! Povesti, litere si intrebari ce imi petrec mintea la fiecare trecere cursiva a soarelui pe deasupra mea, adancindu-mi umbra, nu si zambetul tau lin. Cum sa uit promenada noastra de acum vreo-mie de zile din principatul M. ?! Cum sa fac sa se repete ziua aceea mai repede, cum sa trec de zidul timpului fara sa-ti mai fie teama... teama de ce ?!... de un suflet de om, de o manutza calda, de o privire furisata pe sub ochisorii tai curiosi care sa iti intampine surisul !

Totul e lipsit de sens, daca nu ai fi tu. Totul a incetat sa existe pentru mine, lasul de mine... de cand nu te-am mai vazut... si cine stie cine va citi asta, si ce va intelege oare ?! Un alt suflet, un alt om, doi oameni, sase, douasutetrei, un miliard... ce mult mi-as dori sa stii macar tu ce se petrece cu mine... asta pentru ca nici eu nu mai stiu... nu stiu de ce ma mai trezesc dimineata, nu stiu de ce mai respir, nu stiu de ce mai numar stropii de ploaie, florile de lotus, zilele care trec, aiurea... fara tine...

Ma citesc uneori in oglinda, regasesc crampeie de povesti care se cauta, suflete care striga, ganduri care se impletesc, ma indeamna sa candidez la fericire si sa ma intreb: ... “Si totusi... Fericirea cui sunt eu ?”... As vrea sa fiu fericirea ta pentru tot restul acestei vieti si a inca altor noua... si tot ar fi putine ! As vrea sa fiu primul zambet pe care il vezi dimineata cand te trezesti, as vrea sa fiu ultima ta mangaiere inainte sa adormi seara, as vrea sa fiu un strop de ploaie care sa iti mangaie obrajii, as vrea sa nu mai scriu mult pana ce privirile noastre se vor regasi, iar cuvintele vor fi de prisos, as vrea sa ploua mereu ca pana cand te voi revedea... iar buzele mele iti vor rosti din nou numele...

Sigur ca se va gasi mereu cineva sa iti traduca gandurile mele, vor fi mereu puncte cardinale opuse si povestiri din vestul salbatic... sa tii minte un singur lucru: soarele va rasari mereu dinspre est ! ...iar povestea are intotdeauna o cealalta fata... chiar si atunci cand apune, soarele tot spre est priveste, caci de acolo a rasarit si tot acolo va rasari din nou. Si oricat de tare ar bate vantul dinspre nord sau sud, eu te voi astepta aici, sa ne continuam povestea impreuna... abia atunci, candidatura mea la fericire va avea mult peste 50% din voturi... sau cine stie ?! Poate am castigat deja si nu s-au afisat rezultatele... probabil ca nu s-au inchis inca urnele de vot... ma duc sa ma votez, macar sa fiu sigur ca am cel putin un vot.

Poate ca nu ti-as mai fi scris multa vreme, necuvintele-mi seci mi-ar fi adancit umbra captiva undeva intre vis si real, insa am tresarit din amortire gasind cateva cuvinte minunate, asezate cu atata gentilete intr-o oglinjoara undeva intr-un colt de lume, cuvinte care ti le impartasesc cu drag si tie in loc de ramas bun:

“...povestea ei are un singur nume.. el nu are chip si nici nu e aici.. scriu despre ea pentru tine.. dragul meu, independent de ea tu existi doar in mintea unei copile.. niciodata un inger nu a mai zambit in modul in care ea o face.. e intr'o stare de semiinconstienta atunci cand iti vorbeste, caci mintea ei e bolnava de prea multa "iubire".. scumpul meu, azi, ingerul tau a varsat lacrimi, dar nu te supara pe ea.. e atat de dulce chiar si cand plange.. au trecut trei zile de cand am vazut'o.. avea parul desfacut, iar privirea si'o inalta spre cer, lasand stropii de ploaie sa'i spele fata.. statea usor pe'o banca, sub lumina unui felinar.. radea cu glas de clopotei.. nu are ochi pentru nimeni, ea te vede doar pe tine.. desi se simte o copila, ea stie, caci multi i'au spus.. nu e o simpla fetita, nu mai e un copil.. dragul meu, azi..azi e una din acele zile in care ea rataceste in romanul ei.. povestea perfecta, o lumea in care rataceste ascunzandu'se in bratele lui, caci acolo se simte in siguranta.. dragul meu, daca ar cunoaste'o cu adevarat probabil nu ar mai judeca'o.. de ce nimeni nu o intelege? ce reprezenta ea pentru el? a tinut el cu adevarat la acel suflet sau era doar o iluzie? .. esti departe de sufletul ei, dar totusi, nu te'a uitat si nici nu o sa te uite! .. acum ochii ii stralucesc de bucurie, iar apoi aude o voce "ce s'a intamplat cu tine? pana acum doua' minute erai fericita.." ea zambeste: "dar sunt! sunt si acum.." .. nu mai e ea! desi pastreaza un zambet cald chiar si pentru tine, nu o mai recunosti.. s'a indepartat atat de mult de lumea noastra, dar uneori tind sa cred ca poate e mult mai aproape de ea decat suntem noi.. schimba subiectul dupa bunul ei plac, caci ii place sa domine.. insa nu stie nimeni ca poate fi dominata, dar nu de oricine.. o singura persoana ar putea, dar iubitul meu, spune'mi tu daca m'am pierdut in labirintul ideeilor.. iti scriam despre copila si ce a reprezentat el la un moment dat pentru ea.. scumpul meu, daca citesti sa stii ca el a pierdut'o printre randuri.. a pierdut'o pentru prieteni! singur, numele are povestea lui.. scriu sufletului caruia azi nu are chip si nu are nume…”

http://dreams-the-world-far-away.blogspot.com/

Sunt povesti care se cauta, crampeie din viata, trairi curate din suflete frumoase care nu te pot lasa indiferent chiar si la simpla lor intalnire, undeva intr-un spatiu unde bitii de 1 si de 0 se zbenguie in stirea lor, creand mici clipe de magie... ma bucur mult sa imi regasesc sufletul, lacrimile, linistea... Ioana, eu iti multumesc !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Adelight Ray

2010-04-12T15:30:00.016+03:00

Moments of peace, relaxation and enlightment...
Just feel free and enjoy the Adelight Ray !

Motto :
"The nightingale, he told me
One day you will be with me.

The nightingale said he knew
That your love would find my love one day"

The Nightingale Song – Julee Cruise

Si uite cum ma umplu de armonie si de lumina atunci cand literele magice ale numelui tau vibreaza in jurul meu mereu ! Ploua din cer cu lumina, ploua in sufletul meu cu multa candoare pe care o imparti firav cu mine, ploua in nestire curatandu-mi ranile de noroi si aducand miresme de lotus alb. Totul incepe sa se lumineze, sa capete parca un contur, sa rasune major acorduri alternand cu altele relativ minore, sa urle literele de incantare la trezirea a tot ceea ce este natural, lin si adevarat... si ma joc din nou cu literele in nesabuinta mea, in dorurile mele, in exaltarile mele naive atunci cand buzele mele iti rostesc numele, iar privirea mea iti mangaie chipul. Poate intr-o zi toate astea vor avea si o continuare.

Si uite cum se nasc dimineti de primavara luminate in geamul meu de sticla prin care privesc mereu sperand ca iti voi zari pletele balaie jucandu-se in vant si revarsand zambete peste tot, pofta de viata, totul cu masura lui Dumnezeu in fiecare lucru. Rugaciunea unui suflet de copil ce isi imbratiseaza Tatal cautand linistea, armonia si bucuria regasirii de sine. Ascult cele mai fine reverberatii ale sunetului din inima mea si regasesc aceleasi ecouri pe care le resimti si tu, acum, cu mine...

pace...

liniste...

visare...

armonie...

lumina...

credinta...

Si uite cum literele se impletesc si iti descriu cel mai curat gand al meu, un gand viu care te va cuprinde pana in varful degetelor tale si te va inunda intr-un extaz de care te vei indragosti... iar daca primele litere din alfabet au fost sa fie ‘a’ si ‘b’, la fel ramanem alaturi si acum, vibrand impreuna intr-un Univers care ne va readuce intr-o zi unul langa celalalt.

Si uite cum in loc de rime si alte cuvinte potrivite ma scald in raze de lumina trimise din zari divine ! ...iar povestea mea cea fara de sfarsit isi scrie inc-o fila... eu ii multumesc smerit ingerului calator !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Requiem for a dream

2010-03-28T17:06:00.004+03:00

Motto :

“…Îţi vei lua doar sufletul într-un buzunar, dăruindu-l cu timpul Ei. Dar până la urmă îţi vei da seama că această “ea” e doar o iluzie, o glumă făcută de autorul cărţii din mâinile tale. Te trezeşti şi-ţi dai seama că barca ta chiar se îndreaptă spre nicăieri… Dar continui să citeşti...”

http://adellina.blog.com/

Sa ne pregatim impreuna pentru a primi lumina sperantei care inca arde mocnit in suflete insingurate. Intr-o lume ce si-a lepadat bunatatea, visul Lui de a ne chema cu fata inapoi spre lumina licare in fiecare an intru’numele sau prigonit si batjocorit de oameni a caror trufie L-au rastignit. Suntem singuri in fata vietii, fiecare cu noi insine, cu visele nascute din perceptia pe care ne-o creem in primii ani de trecere pe pamant... Ne cautam totusi o pereche, apoi sinele ce vrea sa isi oglindeasca vibratiile lui unice, si totusi aceleasi...cu ale tale.

Suntem niste anonimi care se dau in spectacol pana ce cad in genunchi, in dorinta lor disperata de a-si umfla penele si de a fi in centrul atentiei... acolo, in genunchi, ajungem cu totii in fata Lui si numai atunci ne aducem aminte de El, de indurarile Lui, de cuvintele Lui. In genunchi simtim durerea si regasim simplul, binele, linistea... ne alinam crezand ca oricum ne va ierta, indiferent cum, indiferent ce, indiferent unde... pentru ca iubirea Lui este infinita. A noastra insa, ce facem cu ea ?! Cui o daruim ?! Unor trupuri, unor dorinte, unor iluzii ?! Macar de nu am irosi iubirea...

Fiecare isi petrece drumul asa cum a fost lasat, daruindu-si la un moment anume sufletul, simtindu-se poate prea singur pe drum, poate parasit de puterea de a trai, poate prea fericit si din abundenta lui de fericire mai imparte si altora... pentru ca nu toti oamenii sunt fericiti, pentru ca nu toti oamenii sunt dispusi sa te inteleaga, pentru ca sunt momente cand nu ne mai dorim nimic. La fel si eu, trecand prin toate astea cate putin, am ales sa ma daruiesc tie, lasandu-mi insemnele trupesti si visul in grija Lui, un trup de multe ori calcand stramb, de putine ori pasind curajos, rareori invingandu-si teama, insa mereu aproape de casutza lui, intotdeauna indreptat catre tine...

Iluzie anonima, realitate pamanteana sau minune divina ?! Ce esti, tu, oare ?! Putin din fiecare, ar spune unii... dar daca nu ai fi deloc, ce s-ar intampla cu mine ?!... as amuti pe veci... as ramane impietrit in nisip, as orbecai in nesabuinta... as mai respira doar odata... si atat...

Dumnezeu imi spune ca ESTI ! Privirea imi incalzeste cu un strop de lumina, auzul mi-l mangaie lin cu armonii de ghitara, obrajii mi sterge cu zambetul Lui, sufletul imi imbarbateaza cu dragostea Lui infinita pentru copiii Sai, copii pe care ii cheama mereu langa El... copiii astia obraznici care nu asculta, care nu vor sa invete sa mai citeasca...

Eu sunt Lumina, dar voi nu Mă vedeţi.

Eu sunt Calea, dar voi nu Mă urmaţi.

Eu sunt Adevărul, dar voi nu Mă credeţi.

Eu sunt Viaţa, dar voi nu Mă căutaţi.

Eu sunt Învăţătorul, dar voi nu Mă ascultaţi.

Eu sunt Prietenul vostru Cel mai bun, dar voi nu Mă iubiţi pe Mine.

Dacă voi sunteţi nefericiţi,

Atunci nu Mă învinuiţi pe Mine...

Dumnezeu mai imi spune ca SUNT ! Mi-a daruit o viata si este bine sa ma bucur de ea, sa nu o irosesc... dar cum sa imi imaginez dimineata fara tine in gand ?!... cum sa refuz bucuria care mi-a fost adusa de El, trimitandu-te pe tine in drumul meu ?!... cum sa-mi ignor destinul si pe mine insumi ?!... cum sa ma las prada desertaciunilor care imi devoreaza eu-l ?!... cum sa renunt la dreptul meu la fericire ?!...

Ma voi cai, ma voi spala de cele rele, ma voi supune smerit vointei Lui, imi voi captusi sufletul cu miresme, il voi unge cu mir si voi primi in taina caldura luminata a invierii Lui ! Iar cand lucrarea Sa se va desavarsi in mine, voi fi pregatit sa te revad si minunea sa se intample. Pentru ca fiecare din noi ne pregatim pentru mica minune din viata lui... iar pentru mine, TU esti mica mea minune !

Sarbatori cu bine, tuturor ! ...si pline de lumina !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

When your hand reaches mine

2010-03-17T18:22:00.014+02:00

Motto:

"O sa te-astept pe drumul dinspre lume,
Sa-ti mangai sufletul sa-ti fie bine
Sa uiti trecutul si tot ce-a fost nedrept...
... ... ...
O sa te-astept...
Dar niciodata nu am sa te-nteleg!"

Un suflet

Atunci cand gandurile pozitive stau ascunse intr-un abis ferit de lume sunt avertizat sa le aduc la lumina si sa le impartasesc cu tine, sa imi urnesc pasii abatuti de la drumul dinspre lume si sa imi mut comutatorul de vibratii pe on, lasandu-mi sufletul liber sa vibreze din nou.

Teorie simpla, practik a imi simplifica traiectoria gandului ce mi-a tocit deja sinapsele neuronilor mei, atatia cati or mai fi ramas ei, sus la etaj... parca nu mai conteaza ce imi doresc mai mult decat ce iti doresc, nu mai conteaza ce rostesc, decat poate numai ce citesc, ma transform intr-un copac solitar ale carui crengutze isi revendica mugurii unei primaveri ce parca se abtine a mai veni... asta pentru ca micile cuiburi construite ale unor vremuri trecute sunt acum goale, insingurate de vant, de ploaie, de nori...

Ce usor ar fi sa ma pot urca intr-o masina a timpului si sa colind din nou trecutul cu ceea ce stiu acum... dar, ce farmec ar mai avea ?! As sti in fiecare secunda ce ar urma sa se intample... iar reintalnirea cu tine nu mi-ar mai da inapoi fiorii unei vibratii necunoscute mie atunci, atat de clar definita si ras-explicata azi... o vibratie pe care tot nu o intelegi, o privesti sfios, dar o resimti cu intreaga-ti fiinta.

Curg cuvintele pe langa noi, iar noi... noi ce facem ?!... ne ascundem unul de altul intr-un dans la departare pe ritmuri de flamenco, avem nevoie de translatori, de porumbei calatori sau firave buburuze de primavara care sa duca trena unei regasiri ce se anunta ca fiind una de poveste... ehemmmm, zboara visele hai-hui dincolo de realul blurat in gri, numai ca manutza mea o cheama mereu pe a ta la fiecare pic de simtire a frumosului din jur. De ce se intampla asta, nu mai e cazul sa repet...

Ce usor ar fi daca mainile noastre impreunate si-ar indrepta ruga spre cer si ar simti deodata pulsul unor vibratii pereche ce isi cauta ardent punctul lor comun de rezonanta, de traire in unu! Ce usor ar fi sa adorm in fiecare seara tinandu-te de mana!... ce repede mi-as dori sa ma trezesc apoi dimineata si sa iti simt inima vibrand deodata cu a mea!... ce greu imi este sa imi caut acum cuvintele, fara tine...

Ma amestec printre gandurile frumoase ale ingerilor scriitori, printre poezii si proze pline de inocenta si cu arome de tine, printre imagini si puncte de suspensie care imi spun ca intr-o zi toate astea le vom privi intr-o zi impreuna, razand in hohote sau plangand ca doi copii ce atunci au descoperit iubirea, amintindu-ne de clipa asta in care doua ecrane de pixeli ne aduc cu gandul aproape.

Aici in micul meu univers primesc bucuros fiecare gand ce imi intoarce chipul din nou catre zambet, catre un optimism ce vrea sa isi iasa din matca lui teoretica si sa ma ajute sa pasesc mai curajos inainte. Pana te voi regasi, voi spune mereu tuturor cele sase motive care imi tin loc de orice alte dorinte inrobitoare si care ma vor ajuta iar sa ma ridic la viata.

Esti stropul de ploaie ce ma trezeste din visul meu adanc !

Esti un vis hoinar ratacit in mintea mea !

Esti roua diminetilor tarzii incendiate de soare !

Esti frunza pe care o tin intre degete !

Esti raza de soare ce-mi mangaie privirile !

Esti ultima silaba pe care o rostesc inainte de a te visa !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

On the edge of an alley

2010-03-06T18:51:00.014+02:00

Motto :

"…e de preferat sa mergi, modest, pe marginea aleii... Azi aleile incep sa prinda viata, n-am sa pot sa le traversez lipsita de interes!"

http://million-dreams-bubu.blogspot.com/

Imi tine cineva de sase ?!... un gand rasturnat in oglinda unei primaveri intarziate ce se rasteste la mine, dar care inca nu imi da de veste... Si ce daca asteptam o veste, un feed-back, un da... si ei ii este dor... Ma cauta ratacind prin cuvinte, inchipuindu-si ca inca mai simt aroma de vanilie, ca mi-am ridicat privirea inspre inainte si, totusi... nimic din toate astea.

Doar crampeie de amintiri si acorduri de la minor ce imi staruie fin auzul ma tin cald in brate, luandu-ma lin de mana, caci o singura mana inca se mai zbate sa arate spre cer... cealalta isi cauta degetele imprastiate pe cimentul ud al unei alei ale carei margini sunt pline de atata dor aruncat pe jos. Sunt degetele care odata ti-au managiat obrajii, in somnul dulce al chipului tau alb de copil ce isi merita odihna dupa o plimbare lunga pe alte alei, sub un azur demn de cele mai fine peneluri si armonii celeste.

Apoia clipei din care privirea mea s-a despartit de a ta, am luat-o de-a dreptul pe mijloc cautand cel mai scurt drum inapoi... ce daca mergeam de-alaturi cu toate masinile ?! M-am rasucit, am sarit gropile, m-am ferit de claxoanele care imi zdreleau timpanele, am fentat regulile de circulatie, am mers intr-un picior pe linia dubla, ba chiar scapand uneori cate un picior pe contrasens… doar sa ajung mai repede la tine. Si cand am ajuns, eroare de sistem... echipajele au aparut brusc la locul accidentului, ca nu care cumva victima sa se ridice si sa isi vada mai departe de drum... ei trebuiau sa isi faca datoria lor de incolonati in sistem. Si pana sa ma dezmeticesc, eram deja departe... chiar mai departe decat de unde pornisem prima data. Si ce daca ?! ...nu ma mai doare de mult, decat poate in partile alea moi din maxim trei litere... gata cu epicul asta ieftin si comun... mai fac cativa pasi si ma rotesc ametit de amintiri, pe mijlocul unei alei parasite de animatia cotidiana... si ce daca e noapte si frig, iar fata mi s-a desprins de trup ?! Si-a luat o pauza de corp, nemaisuportandu-si grimasele unui zambet trist si sters de prea multa durere, de indolenta unui sistem vanitos si obez de stereotipii...

Literele ordonate ale unor fiinte suave mi-au mangaiat sufletul, mi-au alinat privirea cimentuita inspre trotuarul pe unde nu mai vad pe nimeni trecand, mi-au spus “buna dimineata”, mi-au adus un pahar cu apa curata, mi-au pictat un colt de zambet pe trupu-mi zdrelit, mi-au adus niste lipici sa imi pun fata la loc, m-au alintat in franceza asa cum nu ai avut inca ocazia sa o faci si chiar mi-au pus o baterie mica si noua la stalpul de lumina din capatul aleii unde mi-am ratacit degetele intr-o liniste care si acum isi adulmeca ecoul... nu stiu daca sa le adun de pe jos, sa le pun din nou sa apese niste butoane mici patrate din plastic, cu niste puncte si linii desenate pe ele... nu stiu daca milioanele de apasari de pana acum ti-au facut inima sa vibreze, sau daca doar mi-am apasat degetele in gol pe un plastic pe care din cand in cand se asterne tacerea.

Unii ajung sa creada ca sunt actori ce isi citesc rolul aici, fara sa resimta rostul si locul lor in sufletul meu... altii ma fac la randu-mi sa tremur atunci cand le citesc rolurile unduind printre scenariile desenate de ei in Universul lor supra-pamantean si ma amestec prin intrebarile lor candide, incercand sa raspund umil si sa ma bucur de un gand frumos. Uneori, un milion de vise imi bat in geam, fredondand mirate propunerile indecente ale unor armonii de vis, alteori ma indeamna sa le caut pentru ca sa ma gaseasca mai usor printre cuvinte traduse din alte limbi mai straine sau, pur si simplu, mi se alatura in tacerea mea egoista pe care un alt sase o sparge acum... nu mai este nici douazeci si noua, nici radical din doi, este doar un 6...ce asteapta poate un 2 langa el.

Recunosc, da, recunosc ca azi am vrut sa iti scriu din nou... si ce daca iar nu vei citi nimic ?!... si ce daca buburuzele de primavara nu vor sa imi spuna ce faci ?!... si ce daca ploua din nou cu lacrimi din cerul de vanilie ?! Sunt lacrimile mele, care pentru tine poate ca nu conteaza... poate ca asa si trebuie acum. Si ce daca asa trebuie ?!...

Mi-am diluat romantismul siropos in imagini reci si cuvinte rare, mi-am ordonat gandurile haotice intr-un nou haos, mi-am jurat ca nu ma va interesa ce spune lumea, mi-am aruncat degetele unei maini pe jos de atata dor si mi-am smuls fata de pe mine. Acum ascult gatuit o replica de final din filmul meu preferat:”...iti amintesti ce mi-ai spus odata ?! Mi-ai spus ca fiecare clipa care trece este o noua sansa sa o iei de la inceput” Asa ca... te voi gasi din nou... imi tine cineva de sase ?!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Question

2010-02-06T18:48:00.007+02:00

Motto :

„Pentru florile care inca nu le-ai primit

Pentru frunzele ce toamna in parul tau le-a'mpletit

Pentru visele ce inca nu ti s-au implinit

Eu sunt vinovat…

Pentru clipele care inca nu le-am trait

Pentru noptile in care ploaia ne-a unit

Pentru sufletul ce inca nu ti l-am daruit
Eu sunt vinovat…”

Estimated time left:1672 days, 17 hours, 12 minutes

Am decis sa nu mai scriu pentru o vreme… vei citi si vei reciti de multe ori aceste randuri scrasnite dintr-o vibratie ce ti-o daruiesc. Nu voi mai scrie pentru ca simt riscul de a ma repeta la nesfarsit, transfigurand gandul meu curat in sute de cuvinte hiper-uzate si de o cadere intr-un banal ieftin care la un moment dat sa devina doar o prafuita placa de vinil, zgariata si uitata undeva intr-un sertar… nu voi mai scrie, micutza mea, iar pentru o vreme, te rog sa imi ierti tacerea. Nu te voi ruga sa incerci sa ma intelegi, ci doar sa ma iubesti…

Sunt intr-un impas de exprimare intre rau si bine, intre a fi si a trai, intre a renunta si a continua pe un drum care cumva, s-a impotmolit…sau poate doar in mintea mea se intampla asta. Se impune mai mult ca oricand sa fac ceva concret pentru mine, altfel nu stiu unde voi ajunge… fiecare avem puncte grele de trecut in viata… pentru mine asta e unul dintre cele mai grele examene de depasit. Simt nevoia din nou sa multumesc noilor mei prieteni din blogosfera pentru gandurile lor frumoase si voi continua sa le fiu aproape, citind indeaproape de inima mea fiecare cuvintel al lor… sper sa nu imi simta lipsa prea mult, dar promit ca intr-o zi ceva mai senina voi reveni…

Stiu ca poate nu ajungi sa rasfoiesti fiecare fila a povestii fara de sfarsit a vibratiei X, stiu ca nu e cazul sa te intereseze prea tare ce aberez eu uneori aici, mai stiu ca exista un ingeras undeva acolo sus care are grija din cand in cand sa iti transmita gandurile mele, insa de ceva timp ma tot gandesc si astept ca un nebun ziua cand iti voi pune o singura intrebare… si nu ma voi speria de raspuns, oricare ar fi el, pentru ca stiu ca Dumnezeu stie El mai bine de ce…

Am ajuns sa numar zilele, orele si minutele terestre pana cand se va intampla asta… daca as putea sa dau un click si toate secundele astea sa dispara acum, mi-ar fi mult mai usor. Dar cum nu am puterea asta bifata la bagheta magica pe care am primit-o cadou cand m-am nascut, voi astepta, ca un simplu muritor ce sunt, ca ele... sa treaca…

Vreau doar sa mai stii ca orisicat de ciudat m-ar privi lumea din jur, oricat de multe cuie mi s-ar arunca pe drumul pe care voi calca, oricat de multe lacrimi vor mai naste ochii mei pentru dorul alor tai, orisicate cuvinte ma vor mai improsca pentru ceea ce simt, voi pastra un dram de speranta in suflet ca toate astea vor avea intr-o zi, un rost… o zi in care te voi privi din nou in ochi, te voi lua de manutza si iti voi spune ce insemni tu pentru mine. Iar apoi, cu voia lui Dumnezeu, sper sa am puterea sa zambesc si sa aflu raspunsul la intrebarea care tanjeste sa fie rostita:…will you marry me ?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Bliss

2010-02-02T18:02:00.005+02:00

Motto :

Sa ma cauti printre acorduri minore,
Tu, plete de zeu boem inaripat,
Sa luam marea acasa, sa o tinem pe balcon…
si in scoici s-auzi pielea nisipului cum se sparge
de tine… de mine.

http://zbor-la-tine.blogspot.com/

…sete de bliss… Ritmul binar al unui cinel argintiu domina sonor linistea obsesiva a unui gand pasager spre insula unor amintiri rupte din Rai, acolo unde paseam impreuna intr-un decor paradisiac, nestiind atunci ca acele crampeie de viata imi vor devora intreaga-mi fiinta. De atunci, tot cautand starea de placere sublima, intiparita intr-un subconstient aflat acum sub anestezie, ajung sa inteleg ca ea depinde organic de tine, de prezenta ta langa mine… ideea asta mi s-a confirmat mai apoi, in putinele ocazii pe care le-am avut sa te revad.

In lipsa ta, pasii mei goi ma duc undeva departe de felul in care ma faci sa ma simt cand imi esti in preajma…vibratiile devin seci si avide de tine, de rasuflarea ta, de mirosul tau… Singuratatea isi repeta la nesfarsit rimele stereotipe, iar cuvintele mele se dezbraca neputincios de sens… nu mai au puterea sa urle albastrul de metil din adancul unui suflet ce tanjeste dupa tine, istovit sa se mai agate de imagini si culori inversate in care parul tau balai se joaca in adierea lina a unei brize de mare… starea de visare morbida imi este deja straina, ma plictiseste. Vreau sa imi atingi chipul dezgolit de zambetul acela plin de viata ce iti anima firea si sa imi alungi tristetea, sa imi astamperi setea de… bliss.

Oricat de tare incerc sa ma desprind de pamant, cautandu-ti chipul intors de la mine, ma lovesc mereu de un ciot de sticla prafuita, de un colt de sertar cu manerul aproape rupt, de o pagina de blog care imi inghite diabolic toate literele din mine, fara sa imi redea insa perechea vibratiei X decat undeva dincolo de firele si electronii care fac sufletele sa se citeasca la departare… din cand in cand insa, puterea magica a intalnirii gandului ce zboara printre atatea micro-particule ce plimba magnetic litere, apar semne divine ca undeva, un alt suflet vibreaza… poate si al tau, uneori…alaturi de al meu… sunt mici reverberatii ale unui Univers reactiv la cea mai fina frecventa emisa de mine, ecouri care imi atenueaza socul anesteziei cronice a unei anime care nu renunta la zbor… un zbor care ma va aduce iminent la tine, in cateva secunde, cateva ore, sau… cativa ani… Momentul reintalnirii noastre ne va surprinde stanjeniti si intimidati de propriile priviri ce se vor cauta sfios sa nu se raneasca de preamulta lor caldura stransa intr-un larg rastimp…

Mi-as dori sa ridic bariera dintre noi, cu tot spatiul si timpul ei comun, dar strain de zbaterea unui suflet ce arde pentru tine, mi-as dori sa iti mangai obrajii in fiecare dimineata si sa bem amandoi un ceai cald si aromat, cu iz de vanilie, un strop de lamaie si o picatura de miere… mi-as incepe ziua cu tine atat de dulce incat nici un venin nu l-as mai simti amar, atat de lin incat nici un strop de ploaie nu mi-ar mai agresa auzul, atat de special incat nimeni nu ma va mai intrista apoi… tu imi esti de-ajuns in lumea asta. Ai spune ca sunt vorbe’n vant copiate din autori celebri, ai crede ca ma prefac doar intru’ satisfactia unui orgoliu de vanator de trofee, ai sa te minti doar poate sa ma alungi din calea ta… sau ai sa intelegi, simplu…ca te iubesc... Asta nu schimba cu nimic acum departarea de tine. O sa treaca si ziua asta…

Departe esti tu, cu inima mea…
Departe esti tu, vei astepta ?!
Departe esti tu, de ochii mei…
Departe esti tu… crede in ei !.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Noisy french romance

2010-01-29T16:50:00.005+02:00

Motto :

Există lumi cu linişte şi lumi cu zgomot.
Nu ne asemănăm deloc.

Şi totuşi...uneori vreau să fiu zgomotul liniştii tale.

http://bleedingopium.blogspot.com/

Sus pe terasa unui turn parizian se imortalizau clipe cu dive, baieti buni si baieti rai. Desi nu intelegeam de ce afectiunea se traducea conform unui dictionar atipic intr-o adversiune fata de propria-mi identitate, incercam sa socializez si eu cu baietii buni si sa aflu secretul unui sarm frantuzesc pe care diva il respira cu sete din aerul rece, dar seducator… jucam un rol nou, o partitura nedescifrata pana atunci, bajbaind printre undele de gelozie notele unui cantec in prima auditie.

Diva isi ingrijea vocea nascuta curajos si prin mici imbranceli de la spate ale baiatului cel rau, pentru concertul programat in seara aceea pe scena ce se construia de zor, spre bucuria miilor de fani ce asteptau febrilul moment al intalnirii cu starul lor preferat.

Baietii erau amandoi pregatiti sa-i asigure divei cele mai bune conditii pe scena, un joc de lumini impecabil, un pian bine acordat si, bineinteles, un microfon setat dupa cele mai fine caracteristici ale vocii ei, pregatit sa redea pana si soaptele ca efect sonor ce iti surprinde fluxul auditiv comun. Inflexiunile ei vocale, costumul de scena, machiajul si mai ales stilul in care isi aranjase parul, totul era perfect pentru un setting ideal al unui show total. Se apropia ora concertului, iar fanii se intrezareau deja pe stradutele ce-i conduceau catre locul unde urma sa explodeze totul…

Intre timp jocul privirilor insinuante intre diva si baiatul cel bun era asistat din umbra de baiatul rau care isi facea tot felul de griji pentru ca nici un element perturbator sa intervina in organizarea si time-ingul prestabilit, generand o serie de reverberatii stranii in interiorul lui afectat vizibil de flirtul nevinovat dintre cei doi. E limpede ce anume simtea el acum, vazandu-si partenerul de echipa mult mai apropiat de cea pe care el insusi o inventase oarecum, in tot settingul acestui mega-show zgomotos, in ciuda a multor voci care blamau acid alegerea centrului de atractie al show-ului. Totusi, diva se simtea mult mai confortabil alaturi de baiatul cel bun, aratandu-si vizibil starea de euforie ce o cuprindea cu fiecare minut mai aproape de startul concertului.

Fiecare replica, fiecare gest dintre baiatul cel bun si diva capatau sensuri hiper-senzuale in ochii baiatului rau, care se simtea din ce in ce mai stingher in preajma celor doi… cota de adrenalina crestea, toata echipa fierbea deja in culise in ultimele secunde dinaintea marelui zgomot. Uralele fanilor amplificau si mai mult starea de inconfort din mintea baiatului cel rau, ce nu isi mai gasea deloc linistea… trei, doi, unu… let’s rock the show ! Primul reflector, prima melodie, primul refren fredonat de intreaga sala, primul val de aplauze… totul se datora vocii ei superbe !

Un alt mega-succes bifat de echipa de soc, inca un mic pas in devenirea artistului absolut… iesind de pe scena, inainte de baia de autografe, diva il imbratisa pe baiatul cel bun, soptindu-i ceva la ureche… apoi isi intampina fanii cum se cuvine si isi lua portia meritata de celebritate. Intr-un colt al scenei, privea in gol baiatul cel rau spectacolul ce il regizase, multumit intr-un coltisor de suflet ca totul iesise bine… chipul sau purta totusi frustrarea unei neimpliniri, a unor cuvinte neintelese si a unor mustrari nemeritate… si-a luat haina si a plecat spre hotel…

... … …

La doua zile dupa concert, la o intalnire de planning al urmatorului concert, baiatul cel rau il intreba pe cel bun ce anume i-a soptit diva la iesirea din scena: "…mi-a spus ca nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca nu te-ar fi intalnit. Si ca iti multumeste pentru toata straduinta ta !"

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Lost Wing

2010-01-27T18:52:00.005+02:00

Motto :

...vroiam sa zbor si sa invat sa zbor, vroiam si am putut... de azi inainte o sa zbor, insa mereu se va ajunge la o pana si o aripa rupta.

De crezi ca totul este perfect nu este asa ... trebuie sa crezi ca sa fie...

Vroiam sa cred si acum cred... crede si tu... spera cu mine... cazi in tacere... ajungi departe si culege din fapte, zboruri si clipe de neuitat, priviri si iubiri tematoare, o noua sansa, o noua viata…

http://bautoridevin.blogspot.com/

Cuvintele picura-n noi iluzia unei atingeri fine a unor aripi de inger a caror identitate aproape ca se confunda. Alunecand cu intarziere intr-o acustica acordata neglijent, sunetele usor false invaluie literele repetate obsesiv intr-un miraj al unei plutiri undeva deasupra sensului lor comun.

Oricat ai incerca sa iesi din starea care te patrunde, ceva te retine intr-un mod straniu cu ochii atintiti asupra corzilor usor dezacordate ce descriu tonalitati majore, apoi…minore… Esti uimita de usurinta cu care poti fi purtata uneori de frecventele line al unei game descrise de un cantec mai mult decat banal. Simti ca ceva se pierde hipnotic in privirea ta indragostita, esti in pragul unei desprinderi spre ireal, insa nu reusesti sa distingi clar ce anume ai pierdut…

Desi senzatia stranie de nesiguranta iti este inconfortabila, starea asta de suspendare in ireal chiar incepe sa iti placa. Culmea, desi nu suporti gandul asta, el se intareste in subconstientul tau, iar senzatia de placere se amplifica impotriva vointei tale constiente… Uneori, cu totii ne certam cu partea noastra constienta ce se impotriveste stupid placerii de a ramane suspendati macar si cateva clipe intr-un miraj, intr-o iluzie, intr-o dorinta de visare… Ne rupem adesea aripile-n zbor, ramanem cu sechele sau doar cu o singura aripa pe care apoi nu o iertam deloc… zburam mai departe accidentati cu aripa ramasa, a carei zbatere ne poarta in sens giratoriu, ajungand mereu in acelasi punct de pornire. Asa ajungem sa incercam din nou, ca si in cantec…

Ar fi mult mai usor in doi, vegheati doar de cer si fara nici un pamant dedesubt.

Cum ar fi sa nu mai avem pe ce ateriza ?!... nu s-ar mai rupe nimic, niciodata. Ar fi cel mult o cadere lina in cer si nu din cer, fara sa ne mai lovim de nimic… darul asta il au insa, doar ingerii.

Ma simt ca un inger intors pe pamant in cautarea unei aripi pierdute dintr-un alt timp, nedelimitat in secunde si altfel definit. Un timp in care radeam, un timp in care traiam, un timp in care alergam si ma plimbam de manutza…cu tine.

Cu aripa care mi-a mai ramas, ma invart intr-un cerc al regasirii de sine, cu credinta ca voi simti din nou atingerea fina a unui alb divin, si nu doar iluzia unei plutiri ireale printre litere si sunete reci de ghitara. Rana imi e cicatrizata de mult, iar micile impulsuri reminiscente ale unei dureri inecate in tacere sunt alinate de fiinte calde si sensibile ale caror nume ar putea usor rima cu… Sandra, sau… Kriss-tina… identitati menite sa imi reaprinda scanteia increderii in sine, trimise de undeva de sus, dintr-un coltisor de Rai. Simt cum sufletu-mi incepe sa capete din nou culoare si sa isi incalzeasca aripa inghetata de atatea “geruri”, cum frumos spunea Ade… poate ca natura in perfectiunea ei, va aduce dupa dezghetzuri acel ghiocel care va revesti o alta primavara in viata mea, cu una mai aproape de tine si de clipa in care manutza mea ramasa acum singura o va prinde sfios, din nou, pe a ta…

Fa-te, Pamantule, Cer
si lasa-ma sa cad din zbor
din cercul stramt si-ametitor
in care tot vibrez si sper
ca intr-o zi voi regasi
pana si aripa-mi pierduta…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ping Bong

2010-01-23T18:18:00.005+02:00

Motto :

Aseara a nins toată iarna. În mine s-a trezit o sanie uitată undeva în anii copilăriei…

M-am pierdut prin tot albul, prin toată fericirea care mă înconjoară. Am găsit bucăţi din sufletul tău pe drumuri de ţară; le-am cules de pe buze noi, de pe ochi, de pe obraji, de pe frunţi, de pe palme străine mie. Te redau ţie când ai să mă culegi într-o îmbrăţişare peste care vor ninge norii.

Ia-mi rugina cuvintelor ce dor, da-mi mătasea zâmbetului tau; ia-mi ceaţa coşmarurilor negre, dă-mi jumătate din visul tău; ia-mi gândul care te condamnă…Ia-mi tot!

Dar tu rămâi cu mine şi întregeşte-mă.

http://adellina.blog.com/

Rugaciunea plina de candoare isi inalta sensul ei fierbinte asemenea unui zmeu copilaros ce spinteca norii, dincolo de puterea marginita a ochilor mei. Sufletul insetat de un alt cer mai curat sparge tiparul unui ritual pe care ti-l imaginezi fin… asternand cuvinte pe un pat acoperit de neaua ce refuza a se mai topi. Ai visat cu obrajii sprijiniti in palmele mele si te-ai trezit fara mine… Ai ramas insa cu urmele lasate de lacrimile mele pe obrajii tai albi si cu uimirea calda a ochisorilor tai ce inca privesc nedumeriti literele ce vibreaza aici, necontenind sa iti mangaie sfios chipul…

Din jocul unei limonine ce se roteste in jurul tau, desprinzi uneori cate o petala incercand sa completezi un puzzle din care inca nu intelegi nimic, desi te-am rugat sa nu-ti irosesti energia cautand raspunsuri unor intrebari retorice. Ce e ala Ping ?! Cine e acela Bong ?!... Ping Bong e doar un titlu ce va trece neobservat, ca si multe altele, adapostind insa cu mare grija gandul meu curat pe care il vei deslusi citind printre randurile ce se inghesuie unele pe altele, dornice sa fie care mai de care primele… eu vreau sa ma citesti primul ! ba eu vreau ! ba eu !... ba eu !... azi a castigat Ping ! :P

Inconjurat de noii mei prieteni care isi exprima frumosul fiintei lor si ma incurajeaza sa vibrez alaturi de ei incerc sa imi indrept corpul indoit si incapabil parca sa mai reactioneze uneori. Sunt recunoscator pentru atentia si grija pe care mi-o poarta si le multumesc, desi cuvantul asta uzat nu mai poate exprima de mult ceea ce simt pentru ei… Regasind un mai vechi raspuns la una din postarile mele, am tresarit din nou asemenea unui copil care descopera ceva nou:

ZAMBET DE INGER...

by M.S.

"In dulcea ta tortura adelin ma pierd..

Si nimeni nu ma poate salva...

Pregatit, dispus si capabil

Sa pierd iar totul, de fapt nimic

Caci n-am avut nimik...

Decat speranta unui zambet adelin...

Pentru un zambet cald DE-AL TAU

as intoarce lumea pe dos...

Dar tu adelin nepasator privesti,

iar la ureche imi soptesti:

EU CRED INCA IN POVESTI..."
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Chimia unei lacrimi

2010-01-21T19:11:00.003+02:00

Motto :

Drumurile noastre nu au fost armonizate. Firul care impletea o poveste aparent inocenta s-a incurcat dand nastere unui nod sucit. Imi e frica sa il desfac. Imi e teama ca va lovi taios destinele noastre stigmatizate. Motivele au devenit insipide. Ma sugruma cuvintele care nu au fost rostite si sentimentele irosite. Timpul e indiscutabil lipsit de orice discretie. Si simt pe trup mangaierea aberanta a mainilor lui aspre.

http://crazychemicalkriss.blogspot.com/

Emotii stranii si vise incalcite imi aduc uneori ganduri de resemnare totala in fata prezentului blocat intr-un punct de vid. Reactia unui suflet insingurat si inghetat de viata este pe atat de normala pe cat ar avea-o orisice om cu o sensibilitate usor mai mare ca zero. Dorul de a vibra alaturi de jumatatea sa, dorinta simpla de a zambi, frustrarea mirata ca a ajuns chiar si ea singura sunt simptomele firesti ale unei anime ce aluneca lin in trecerea ei efemera prin marele univers.

Trupul raspunde si el, asa cum poate, unei vibratii care il inunda brusc, nascand picaturi de apa ce izbucnesc furioase dintr-un cristalin de iris ce nu poate stapani suvoiul dens si incolor… picaturi de viata ingaduite de Dumnezeu sa ne reaminteasca doar ca nu ne-am nascut pietre si ca purtam in suflet dramul divin al iubirii Lui pentru noi. Atat de dens cum nu am mai simtit pana acum, atat de concentrate si de pline de sens, aproape ca nu le mai pot stapani uneori. Ajung uneori la capatul puterilor omenesti…

Sa ma mint spunandu-mi ca nu sunt din dorul ce ti-l port, sa ma prefac jucand un teatru ieftin de parada, sa ma ascund sub cuvinte potrivite aiurea doar ca sa iti port gandurile prin alte peisaje de basm ar fi doar gesturi stupide menite sa otraveasca stropii de viata care inca mai tasnesc din mine… si daca excesul meu de sinceritate se va rasti la mine ca un boomerang, macar voi sti ca am avut curajul sa rostesc ceea ce simt, sa pun un punct pe un ”i“ de la un “idiot indragostit de tine”, de rasuflarea ta, de chipul tau, de vibratia ta divina.

Vrei sa ma dojenesti sau sa ma imbratisezi, vrei sa ma alungi sau sa ma apropii de inima ta, vrei sa mai citesti randurile mele sau sa apesi pe X in dreapta-sus, poti sa alegi asa cum simti… eu alegerea am facut-o demult, iar acum face parte din mine, s-a impregnat organic pana si in chimia unei simple lacrimi pe care trupul meu o naste…

Binecuvantarea sau blestemul unui destin ale carui pagini se deruleaza de ceva vreme aici, in fata ta, o carticica deschisa scrisa de un autor umil fara pretentii literare inalte, doar trairi simple sau mai complicate ce ajung la tine sub magia vibratiei X. Literele ce se joaca cu sunetele si culorile izvorasc si ele din picaturile incolore si atat de dense ale aceleiasi anime ce exulta atunci cand mesajul ei ajunge la tine. Desi raspunsul pe care mi-l doresc stiu ca nu va veni, imi ramane doar multumirea ca pot sa iti spun eu ceea ce simt fara ocolisuri si alte oprelisti…

Pana la urma, toata chimia asta a unei reactii in lant se transforma in energia care ma ajuta sa ma trezesc si maine dimineata, in rugaciunea tainica a noptii catre ingerasul care inca ma vegheaza, in speranta ca puterea gandului meu curat te va aduce intr-o zi langa mine pentru totdeauna… este motivul pentru care fiinta mea respira in fiecare zi aerul fin cu aroma de vanilie si pentru care inca mai am puterea sa zambesc, de aici, de jos, de pe un trotuar tare, umed si rece, pe care am cazut crezand in nebunia mea ca pot intr-adevar zbura mai repede catre tine…

Ma voi ridica mai smerit si mai plin de iubire, mai curajos si cu vocea-mi fredonand un cantec al unui vis ce va deveni real intr-o lume in care am si eu micul meu loc, un loc ce mi-l doresc sa fie alaturi de al tau, daca voia lui Dumnezeu imi va ingadui ruga…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ce mai conteaza ?!...

2010-01-10T14:56:00.003+02:00

Motto :

eh, si daca viata ar fi simpla ce haz ar mai avea ?

noi singuri ne-o complicam ! noi, pentru ca ne place sa ne credem filosofi, pentru ca avem ambitii si orgolii prea mari, pentru ca ne indragostim si uitam sa fim rationali. uitam ca viata e scurta si ca avem incertitudinea zilei de maine.

eu? eu... sunt mai flower power. imi place sa ma bucur de o zi insorita plimbandu-ma prin multime cu buclele in vant, cu tenesii mei prafuiti si muzica prefereata in urechi.

http://zilecuade.blogspot.com/

Buna, Ade !... E duminica si un gand frumos ma indeamna sa iti scriu din nou, mai pe romaneste de data asta… recitind cateva crampeie de sinceritate la tine pe blog, ajung sa ma intreb uneori ce mai conteaza oare cu adevarat in lumea asta in care traim ?! Filozofelile chinuite care ne incearca pe fiecare din noi in momentele de intimitate, bucuriile simple pe care uitam uneori sa le mai traim si pe care le-ai descris atat de simplu si de curat, sau doar emotiile care ne imbraca sufletul bombardat de oamenii si locurile din viata noastra ?! …fara sa complic sau sa explic un raspuns la chestiunea asta, retorica dealtfel, ajung sa ma bucur si eu de modul asta modern prin care pot sa descriu ceea ce simt si traiesc, vorbindu-ti direct ca unui drag prieten, fara cuvinte ocolite sau cu sensuri lasate in aer…

Desi nu te cunosc si nu am avut ocazia sa iti vorbesc deschis, citind cateva randuri ale tale mi-au tresarit vibratii similare, regasindu-ma si retraind momente mai mult decat placute din viata mea. Ajung sa constat din nou ca esenta trairilor noastre este aceeasi, indiferent unde ne-am afla si in ce an s-ar intampla ele… pentru ca suntem zamisliti cu aceeasi iubire a lui Dumnezeu, ca niste frati si surori si nu ca niste concurenti agitati de miza unui concurs cu premii in care fiecare se da in spectacolul vietii doar pentru a impresiona juriul… pentru ca suntem cu totii unul si avem fiecare micul nostru loc in lumea asta mare.

Sigur ca valurile ne mai poarta uneori cu ele dincolo de limitele unei trairi simple si armonioase, gustul tentant al unor fructe la care ajungem mai rar ne starneste pofta de mai mult, insa aproape mereu valul se sparge si ajungem din nou pe mal, acolo unde excitati sau istoviti de excese o luam de la capat si repetam aceiasi si aceleasi pasi sau greseli… reflectam apoi asupra lor, vorbim despre ele cu prietenii si culmea ! …ajungem la aceleasi concluzii. Dar oare din toate astea oare ce mai conteaza acum cu adevarat ?! …sunt imagini frumoase sau triste care palesc in fata unui moment unic in care tu acum citesti gandul meu de care ma bucur ca poate ajunge la tine atat de repede. Pentru mine, asta conteaza acum si nimic altceva… bucuria de a iti impartasi o simpla emotie !

Ei, si daca vei avea rabdarea sa mai rasfoiesti pe-aici, vei intelege modul cum vibratia X imi infrumuseteaza un mic univers in care imi petrec clipele trecerii mele efemere prin viata, vei intelege de ce sufletul imi vibreaza mai tare atunci cand iti pronunt numele sau de ce zambesc atunci cand primesc un simplu mesaj de la tine. Nu e defapt nimic de inteles si nimic extra-terestru in ceea ce spun, sunt aceleasi trairi simple si umane pe care si tu le ai, colorate doar in alb si albastru si acompaniate adesea de acorduri naturale de ghitara intr-un mod anume, banal si complicat in acelasi timp…

Reascultand acum o simpla melodie a prietenului meu Ioan Gyuri Pascu ma bucur ca un copil de simplitatea unor cuvinte asezate pe note intr-un fel aparte, care pentru mine, acum, conteaza:

Pana cand trup nu voi mai fi

Pana cand timpul va pieri

Pana-n amurgul clipelor

Pana vom fi din nou doar zbor

Eu voi astepta…

Pana vom fi doar respirand

Pana vom fi doar gand din gand

Pana vom fi doar roua plansa-n zori

Pana vom fi iar cantec si culori

Eu voi astepta… iubirea mea !

…si cine stie ?! …intr-o zi anume poate vor conta si pentru tine… mi-as dori sa te gandesti in ziua aceea ca exista undeva, cineva care macar a simtit la fel atunci cand s-a gandit la tine si pentru care tu…contezi !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Eclipsa de... mine

2010-01-03T17:52:00.002+02:00

Motto :

"Do you believe in something beautiful?
Then get up and be it!"

http://adelina-sv.blogspot.com/

Rasaritul cel nou al unei stele de care depinde viata mea si a ta imi bate incet in spate, gadilandu-mi parul si umerii, prevestind parca in ritm de andante inceputul unui nou act pe scena cea mare unde plutesc in deriva haotic printre valuri. Contempland un instantaneu dintr-un concert mai de demult savurat, reusesc sa disting destul de clar scena, cateva raze matinale stelare si o eclipsa de…mine. Ma tot uit dinapoia prezentului incercand sa imi sclad chipul in caldura noului rasarit, dar nimic… o statuie ca din bronz ce imi blocheaza trainic culoarul catre lumina.

Imi ramane doar auzul fin impregnat de frecventele line ale unui concert al cometelor care mangaie norii. Ele isi fac aparitia odata la zeci de ani, chiar sute uneori, tocmai din acest motiv putand spune ca ma simt norocos. Ma simt norocos nu inseamna neaparat ca si sunt… dintr-un singur motiv poate, anume ca in tabloul eclipsei de mine lipsesti chiar… tu.

Explicabila este lipsa ta, insa, decat propria-mi neputinta de a ma misca un pas la dreapta sau la stanga, sau chiar si unul inainte… spre lumina. Stau si privesc acea statuie frumos sculptata dirijand traficul cometelor pe sensul tonalitatilor majore sau minore ce sunt scrise in partitura generala a marelui regizor. Privesc un stop-cadru reusit al unui moment culminant din cantecul unei vieti inca licarinde, dar totusi parasite de vlaga actului tocmai incheiat, pierdut undeva pe drum… Nu ma mai mira, deci, lipsa ta, pentru ca nu ar avea pic de rezonanta cu starea mea de azi si parca ma simt iar norocos acum ca nu esti aici, realizand cat de rusinat as fi daca acum ai fi chiar in fata mea, iar eu ti-as putea descrie, rosti sau desena o eclipsa. Mai bine imi reprim curiozitatea de a te revedea pentru un act urmator.

Credinta in ceva frumos alunecata intr-un abis al unui ego zdruncinat de propriile-i zbateri se vrea reactivata nu doar la titlul de principiu etic, ci la un mod de expresie concret si cat se poate de vizibil, se vrea intruchipata in cineva viu, vesel, bun si smerit… are nevoie de un corp placut, ce isi respecta atributele si liniile sale arcuite sau drepte. Vibrand astfel isi regaseste imperativul unui reactii, culmea, din partea unui suflet gingas al carui nume este aidoma celui pe care il porti, bineinteles, pur intamplator… Imi ramane doar sa respect semnul primit intamplator si de a actiona ca atare, caci, nu-i asa ?!… tot ceea ce ni se intampla sunt doar niste intamplari atent alese pentru noi de marele regizor planetar. Trec cometele pe langa noi, iar noi cadem intr-o lasciva si larga admiratie, uitand sa mai citim totusi si ce semn ne aduc ele. Frumusetea si ignoranta se imprietenesc, noi devenind de multe ori victime ale propriei neputinte…

Armoniile noi ce se impletesc in primele zile ale unui an nou, dimpreuna cu razele timide ale rasaritului cel nou vor aduce energia de a tresari din nou la viata, la o parte implinita a povestii celei fara de sfarsit in care nu doar visez, ci imi voi trai visul… pentru ca pana acum, singura alinare a fiecarui rasarit de soare, mi-a fost doar simplul gand ca mai pot trai visandu-ti chipul tau adelin, si mai pot sa iti zambesc, fie si numai, in visul meu vegheat de ingeri…

Printre toate cuvintele astea complicate si para-amestecate dinadins ca sa te plictisesti si sa inchizi odata de blogul asta ciudat si plin de vibratii misterioase, am sa furisez si o fraza mult mai simpla, prea simpla… si totusi am sa o scriu: si anul asta, tot ce voi scrie aici, este pentru ca pur si simplu, te iubesc…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

O anume ea

2009-12-31T19:16:00.002+02:00

Motto :

“Impreuna

ne scriem povestea in doi

povestea care nu pare

sa aiba vreun sfarsit…

hai acum

ia-ma in brate

si traieste in continuare langa mine

doar noi 2,

asa cum ne-am obisnuit

si eu

promit sa continui sa te iubesc !”

http://cuvintesifum.blogspot.com/

2 si 9 cu doi de zero intre a fost doar un cadru din filmul regasirii noastre dincolo de un décor poate putin trist si prea strict conturat de marele regizor. Urmeaza alt episod, tot cu doi de zero, amestecati cu un 2 ce devine 1, un an mai aproape de momentul X ce imi va marca definitiv viata. Universul isi vede de treaba lui, ocupandu-se de coincidentele cotidiene si trimitandu-mi mesaje uimitor de frumoase, incat nici nu mai e nevoie sa rostesc eu cuvinte: visul meu se autocontureaza in fel si chip, in nuante de alb si albastru, departe insa de forma lui finala… totusi, inca un an isi consuma ultimele secunde, iar eu sunt in continuare aici, in fata unui monitor, iar tu, probabil undeva, in fata altuia…

Fara raspunsuri si fara alte indicii, nu imi ramane decat propria-mi vibratie X, eternul meu cadou pentru tine, in prag de an nou, cu drag impachetat intr-o hartie fina si mangaiat de acordurile unei ghitari discrete… un la minor ce imi alina tristetea de a nu putea sa te tin de manuta la trecerea dintre ani. Imi ramane doar imaginea ta lina ce imi inunda ochii sufletului meu de copil si imi aduce un zambet senin pe chip. Ma bucur doar ca se termina un an agitat in care am avut parte de multe obstacole si sper sa le pot depasi odata cu noul deceniu in care vom intra peste cateva ore…

Multumesc din inima celor care au fost langa mine in acest an greu, la bine sau la greu, si imi cer scuze daca v-am dezamagit pe unii dintre voi. Ma voi stradui in noul an sa repar ceea ce am stricat si sa fiu mai recunoscator pentru ajutorul primit in acest an greu pentru mine. Viata isi continua cursul si nu se impiedica de mine !

Am adaugat si ceva nou pentru urmatorul an in peisajul X.Vibe : sunt zece minunate bloguri pe care vi le recomand cu drag, dragii mei prieteni, sa le cititi ! Veti avea parte de emotii si trairi speciale care va vor face sa vibrati alaturi de autorii lor. Mie mi-au fost, de ceva vreme, poate cei mai apropiati prieteni si vreau sa le multumesc si lor in mod special ! Cat mai multe impliniri in 2010 !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ajun in alb si alb-astru

2009-12-24T22:18:00.003+02:00

Motto :

Drumul spre tine parea usor de parcurs, dar m-am inselat, e mai greu decat mi-am imaginat ..drumul spre tine e un drum spre infinit.

Speranta ramane in suflet…
http://beyondme22.blogspot.com/

Pasii mei timizi catre vis se opresc din avantul lor nebun si se aseaza mai linistiti in Ajunul unui Craciun ce probabil imi va alina sufletul meu albastru cu puterea gandului si a zambetului tau lin, vioi, alb… Doar atat spre finalul unui an nu tocmai implinit, al unui drum ingreunat de propriile-mi alegeri. In plimbarea prin orasul golit de oameni, m-am intalnit cu cativa colindatori, amintindu-mi de aventurile pline de spirit din anii nu demult trecuti, fredonand si eu timid “Pe podele de nuiele, duc copii-n palme stele Si le lasa pe la case unde-s gazdele miloase”… Traversand parculetul de langa casa, remark din nou intamplator luminitele albe si albastre ce impodobesc strada, sub forma de stegulete, cu doua dungi albastre imbratisand una alba la mijloc… Armoniile unei melodii imi ingana privirea, e o promisiune pe care o fac adesea, desi strofa a treia parca imi convine mai mult. Dar aici nu conteaza ce imi convine mie sau nu… Dumnezeu stie mai bine...

Recitind cu sete ceea ce scriam anul trecut de Ajun, raman mut de uimire in fata unei vitalitati pe care acum nu o zaresc nicaieri, in fata unei naratiuni demne de premiat, mai ales ca aveam si un motiv de mare bucurie. Te revazusem dupa mai bine de un an si jumatate, dar chiar si asa, tot nu imi gasesc scuze explicative… tot eu spuneam ca e mai bine sa nu iti lasi gandurile sa leneveasca sau sa se ascunda, asta ca sa nu iti para rau mai apoi ca nu ai facut ceea ce ai fi vrut… Ehhh, clisee si fraze goale, stereotipii de care ne agatam cu totii pentru a ne furisa in spatele degetului mic, atunci cand suntem in dificultate. Si mai sunt si mititel sa ma mai pot ascunde… Chiar daca spiritul Craciunului nu capata forme materiale de data asta, cadoul meu pentru tine ramane undeva in suflet, atent pastrat… poate e mai bine asa, nu pot decat sa sper ca e mai bine asa. Stiu ca macar pentru cateva secunde iti vei aminti de mine, zambind !

Va fi crancen de Craciun, va fi si multa liniste in jur, poate prea multa liniste… trebuie cumva sa renasc, sa respir din nou si nu doar formal, sa imi recapat zambetul pe buze, sa fiu din nou insetat de viata si de a trai alaturi de oameni. Aici, singur, in micul meu univers, nu stiu cat voi mai putea rezista doar intre gandurile mele ce zboara catre tine mereu, atat de des, incat uneori realizez ca raman chiar si fara ganduri… nu e bine sa ramai fara ganduri…

Il rog pe Dumnezeu sa il trimita pe Mos Craciun la tine in noaptea asta si sa iti aduca un cadou frumos pe care tu ti-l doresti mult de tot si sa ma lase pe mine anul asta. Sa stea la tine mai mult si sa iti umple inima de bucurie de doua ori mai mult ! …eu poate nu merit nimic anul asta… si, daca poate, sa iti lase sub brad si un zambet de la mine, sau macar un strop din magia vibratiei X care isi va gasi rezonanta din nou in cel mai armonios mod posibil. Pentru ca Dumnezeu stie cel mai bine de ce…

Pana ce chipul tau de ingeras imi va insenina din nou privirea, voi incerca sa reinvat macar sa zambesc asa cum m-ai invatat in anii care au trecut si sa fac pasii mai atenti cu fiecare floricica ce va creste pe drumul meu catre vis. Si daca un alt cliseu de lemn spune ca speranta moare ultima, eu zic ca nu moare niciodata ! …speranta ramane in suflet mereu…

Sarbatori fericite, A……!
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

December wonderland

2009-12-20T15:50:00.009+02:00

Motto :

Eu umbra aceasta pe care

O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.

Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu !

Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra
Sa redevi fiinta !

Mai spune s-aduca si ceaiul
Si vino si tu mai aproape
Citeste-mi ceva de la poluri
Si ninga zapada ne-ngroape

Ce cald e aicia la tine
Si toate in casa-mi sunt sfinte
Te uita cum ninge decembre
Nu rade, citeste-nainte…

“Umbra” si “Decembre” – Nicu Alifantis

Jocul umbrelor zgribulite de vantul taios de afara ma readuce in aproape Ajun de Craciun in universul de basm al unei ierni seci si lipsite pana acum de emotii calde. Ma tot gandesc daca sa vin sa te vad sau sa las ceva vreme sa treaca… nu mai stiu daca e bine sau nu, nu stiu daca voi regreta ca as fi venit, sau… mai rau, ca nu am venit. Dialogul cu sine nu isi gaseste raspuns, se izbeste undeva de gerul ce isi face loc in gradinita din fata geamului meu impodobit pana mai ieri seara cu omatul alb ce ma face sa ma gandesc din nou la tine…

Va fi un Craciun fad pentru mine, cu spasme amestecandu-se intre ele, fara colinde si fara curajul de a ma mai sui intr-un taxi si a porni in aventura de a te regasi din nou in seara de Ajun… ehhh… viata nu se opreste aici, e doar un pasaj dificil care asteapta sa fie trecut. Mai multa consecventa se impune si ceva pasi inainte…

Imi incalzesc privirea recitind versuri si postari ale unor fiinte pline de sensibilitate care isi astern incercarile creatoare sau propriile trairi in jurnalele lor cibernetice, asemenea mie, reusind astfel sa mai alung macar putin singuratatea care doare. Inchis aici in camaruta mea, incerc la randu-mi sa nasc emotii care sa mai incalzeasca putin frigul de decembrie si sa domoleasca viscolul din sufletul meu gol. Totul s-a stramutat parca in alta parte a corpului meu aproape inert si nu mi-au ramas decat lacrimile de dimineata ce au capatat proprie personalitate, rabufnind atunci cand vor ele… stapanirea de sine imi este uneori straina, desi reusesc mereu sa imi reprim pornirile necuvenite.

Nu imi ramane decat rugaciunea fierbinte ce razbate dincolo de trup, transpusa in acordurile line ale unei balade ce striga dincolo de tot ce ma inconjoara si ma tine inca in viata :

“Fiori prin mine umbla

Si nu am trebuinta

Te rog pe tine umbra

Sa redevi fiinta !

Flamand de iubirea intreaga

Pe vremi de amurg mohorat

Cand zodiile noaptea-si dezleaga

Ma satur cu-o umbra si-atat.

Si sufletul meu te mai roaga

Magnetic catarg doborat

Tu, umbra tacuta si draga,

Aseaza-ti fularul la gat…

O umbra se-nchide in mine,

O umbra prin mine trecu.

E-atat de rau ca e bine,

E-atat de mult da ca e nu

Bacovia-si iese din sine

Si rade in "a" si in "u"

Si-o umbra in viata ma tine

Si umbra aceea estï tu,
...si umbra aceea estï tu.”
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Al meu ingeras

2009-12-06T17:38:00.005+02:00

Motto :

"Ne-am inecat sufletele la margine de mare.
Am crezut ca mi-au crescut aripi
Si te auzeam in gand.

Cuvintele ma gadila cand tu vorbesti,
Dar nasti taceri si cuvintele le-ngropi
Un pumn de nisip si-o gura de tristete.

Pe-un nor de cer
Oameni-ingeri cu bratele-nainte
Se arunca intr-un gand amar
Sa gaseasca stropul de iubire necesar."

http://zbor-la-tine.blogspot.com/

Un anisor se implineste azi de cand magia X.Vibe si-a facut aparitia in viata mea, un anisor plin de emotie, marcat de reintalnirea cu al meu ingeras sub atenta mangaiere a unui curcubeu deasupra Orasului Ales de Dumnezeu pentru mine. Un anisor in care mi-am asternut trairile aici in fata ochilor tai care au citit si au tresarit la fiecare cuvintel scris din iubirea mea pentru tine, un anisor in care zilele au trecut parca mai greu. Si totusi am fost aproape de tine...

Prieteni vechi si noi, evenimente reusite dar si esecuri, zambete timide si lacrimi mi-au inganat deopotriva sufletul insingurat acum de Mos Nicolae, cam la fel cum eram si acum un an cand a inceput aventura X.Vibe, nascandu-se un simplu blog ce a generat multe emotii si trairi din cele mai diverse cititorilor fideli. Dezamagit de consecintele propriilor alegeri si de alunecarea inapoi intr-un cerc vicios care se invarte cu mine odata, nu reusesc sa mai scriu asa des, sa-ti transmit ceea ce tu stii prea bine deja... poate ca si teama de a nu se transforma cuvintele mele in arme impotriva mea, poate ca e mai bine sa raman ceva mai retras intr-un coltisor fermecat undeva in inima mea. In fond, asta nu schimba cu nimic ceea ce simt acolo, cu adevarat. Stiu ca trebuie sa merg mai departe, sa revin intre oameni si sa am grija de viata pe care o am in dar de la Dumnezeu, stiu ca trebuie, dar... acum... parca nu prea mai stiu cum... Revazand aseara scena de final din filmul "Leon" dintre Mathilda si Leon, ceva s-a zdruncinat in adancul sufletului meu, reamintindu-mi o lectie pe care am invatat-o si eu de la tine acum ceva anisori pe un mal azur de mare, lectia iubirii de viata si a zambetului senin de copil. Am ramas corigent la lectia asta, sunt pe cale sa fiu chiar exmatriculat din cauza asta. Solutia e una singura: trebuie sa imi actualizez din nou materia si sa trec la actiune ! Altfel, totul se duce de ripa...

Vreau sa multumesc tuturor celora care au butonat chiar si macar o singura data in acest anisor magia blogului X.Vibe si au dedicat o particica din timpul lor impartasind impreuna cu mine emotiile si armoniile celor mai sincere trairi pe care am dorit sa vi le transmit, iar daca v-am gresit unora dintre voi cu ceva, orisicat de mic imi cer umil iertare in fata voastra. Voi persevera in a deveni si mai subtil, poate mai inspirat si mai cald pe mai departe si fara indoiala ca sunteti cu totii in inima mea !

Mai pe fata sau mai voalat, mai nuantat sau negru pe alb, mai romantic sau mai brutal, am imbinat cuvintele cu muzica intr-un fel prin care am incercat sa va fac sa intelegeti mai bine ce am vrut sa exprim. Lait-motivul armonic al povestii fara sfarsit, acordul de ghitara in la minor, este poate unul din misterele cheie a ceea ce am vrut sa definesc prin vibratia X in acest an. Nu am uitat nici de restanta privind cartea pe care intentionez sa o scriu, dar probabil ca va veni si timpul potrivit pentru asta. Iar daca am inceput acum un an primul meu eseu pe un vers de Iris vreau sa deschis al doilea anisor dedicand ingerasului meu cele mai sensibile versuri ale lui Florin Chilian pe care le-am descoperit zilele acestea:

Zece intamplari ciudate si-o minune

Te-au adus in casa zece...

Zece pictori se tot mira

Cat esti de frumoasa.

Zece zile trec absurde nu stiu

Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu

Zece vieti de-as sta cu tine... tot ar fi putine...

Doua stele paralele,

Stele, lacrimi innodate

Si lumina de la ele

Pentru tine toate.

Patru printi cu trei castele

Ape, lanturi fermecate

Si tot cerul peste ele

Pentru tine toate.

Sapte zane, toate bune

Licurici, sperante-n noapte

Si piticii din poveste

Pentru tine toate.

Noua magi in faptul serii

O potcoava sus, departe

Si comorile din suflet

Pentru tine toate.

Zece pictori se tot mira... cat esti de frumoasa.

Zece vieti de-as sta cu tine... tot ar fi putine...

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Sarbatori fericite sa ai, al meu ingeras drag !

...oricum cuvintele sunt prea mici si prea putine fata de ceea ce iti doresc eu din inima mea de copil. Aproape de sufletul tau, B.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Noiembrie doi

2009-11-02T18:55:00.004+02:00

Motto :

Now I've tried to talk to you and make you understand

All you have to do is close your eyes

And just reach out your hands and touch me

Hold me close don't ever let me go

More than words
is all I ever needed you to show

Then you wouldn't have to say

that you love me

'cause I'd already know…

“More than words” – Extreme

Da, e noiembrie din nou in viata mea, gandul mai rotund se asterne alene dominat de simtiri contradictorii, iar pe tine nici nu stiu daca macar te mai interseseaza. Daca mi-as fi dorit un cadou astazi era un cuvant de la tine, un zambet sau, ce spun eu… deja ma intind ! Poate ca nici zambetul tau nu il merit… nu-i nimic…

Draga mama si draga tata, eu va multumesc pentru ca acum treizeci de ani pe vremea asta m-ati adus pe lume si va rog sa ma iertati ca astazi, nu merit nici macar un cuvant sau un zambet din partea ei… raman in continuare singur intr-o lume in care am sosit poate prea devreme, raman langa voi si langa bunica mea, cu bune si cu rele si cu ce imi este ingaduit de Dumnezeu !

Ma cert ca un fraier cu mine insumi, neimpacat cu gandul ca aceste zile seci trec pe langa mine aiurea, incercand sa ma reconectez la viata si cu sufletu-mi strigandu-te in tacere, desi tu probabil crezi ca sunt un nebun exilat undeva la marginea lumii. Sunt prizonierul propriului meu vis de iubire, in care tu imi colorezi ca intr-un caiet de desen golurile lasate de ciocnirile pe care le-am infruntat pana acum. Efectul treizeci se imprieteneste cu un constient ancorat in schemele mentale si prejudecatile mediocre ale unor oameni slabi si incapabili sa se delimiteze de sistem. Subconstientul insa, inca mai lupta, inca mai exista o licarire de speranta acolo care nu va pieri niciodata atata timp cat voi mai deschide ochii dimineata si voi lasa soarele sa imi inunde obrajii arsi de lacrimile de dor care au nascut un mic ocean in ultima vreme… chiar si asa, pe tine putin te interseaza de nebunul ala… ala care te iubeste ! Ghitara graieste singura… mai presus de cuvintele goale si de ochii mei care sunt si ei umani si au in spate un suflet, un suflet singur…

Si daca noiembrie doi a fost sa fie, atunci Dumnezeu a spus ca intr-0 buna zi acel doi se va completa din doi de unu, si va ajunge mai apoi tot unu. Pana atunci voi mai aduna cateva primaveri in inima mea, certandu-ma cu propriul ego incapatanat de a ramane departe de tine, departe de viata. Si daca acum incapatanarea este clar una motivata, imi doresc sa scap odata de ea si sa nu mai fie nevoie sa imi patez oglinda virtuala pe care tot o privesc aici prin acest umil blog ce iti este dedicat mare parte cu picaturile oceanului de ninsoare ce se tot astern lin peste mine.

Toate astea pentru ca nebunul ala pe care il crezi tu sa aiba din nou intr-o zi curajul de a zambi din nou, de a trai din nou in armonie si implinit ca nu si-a lasat gandurile frumoase aruncate in paragina si uitate undeva la marginea lumii. Iti multumesc mama, iti multumesc tata si ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de voi ! De maine, un alt capitol se deschide pentru mine…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

7 litere

2009-10-25T20:47:00.009+02:00

Motto :

Fly the ocean in a silver plane

See the jungle when it’s wet with rain

Just remember ‘til you’re home again

You belong to me…

“You belong to me” – Vonda Shepard

Imi este dor de tine. Atat de dor incat daca as veni sa te vad acum stiu ca pe urma mi-ar fi si mai greu decat imi este si-asa fara tine. Plimbandu-ma prin parc si zarind baieti si fete tinandu-se tandru de mana, lacrimile imi scrisneau intr-atat incat le puteai auzi nasterea lor din perechea de ochii insingurati de atata amar de vreme. Ma refugiez in fata unui calculator ambulant si prafuit, ratacindu-ma printre fotografii si lacrimile rebele ce imi lasa sufletul insetat de iubire, insetat de caldura si insetat de tine. Este atat de ciudat si de neobisnuit ceea ce simt, atat de intens si in acelasi timp atat de greu sa o impartasesc cu tine. Multi ar spune ca sunt un nebun de pe o alta planeta… putin imi pasa. Vreau macar sa sper ca vei citi poate aceste randuri si intr-o zi ma vei intelege si imi vei ierta “indranzneala” de a iti rosti numele in adancul cel mai lin al sufletului meu de copil.

Daca as anagrama numele mamei mele, culmea, tot la tine as ajunge ! Coincidentele sunt peste tot in mintea mea, pure intamplari si conexiuni misterioase, pana si statusul unei domnisoare pe care l-am citit intamplator acum cateva minute pe un alt site in timp ce imi cautam cuvintele sa le adun aici pentru tine. Evident ca miracolul vibratiei X se resimte din plin, indiferent de starea mea de spirit, reamintindu-mi cum a inceput povestea fara de sfarsit a unei iubiri imposibil de imaginat, pe atat de speciala si de diferita de sensul comun al unei notiuni uzate si luate aproape deja in derizoriu de multi superficiali ultramoderni.

Dulcele stil classic ramane la baza unui sentiment care isi sparge propriile tipare, devenind intr-un mod deosebit un fel de a simti, de a trai si de a ma exprima. Mai simplu spus, am reusit sa dau o noua dimensiune iubirii, dimensiunea X, ce depaseste cu mult sensurile comune ale ei, iar asta nu pentru ca as fi un providential indragostit cu simptome specifice de fluturasi in stomac, ci pentru ca tu esti atat de speciala incat mi-ai reformatat total structura interioara a propriului ego.

Lasand cuvintele complicate la o parte, incerc sa imi limpezesc ochii incordati de atata comuniune cu oceanul deasupra caruia zbor cu un avion argintiu F 22, pe acordurile pline de octombrie ale unei melodii din Ally McBeal, unul din serialele mele preferate dealtfel, regasind sub batista mea micul fulg argintiu pe care parul tau l-a mangaiat odinioara langa un coltisor azur de mare. Este o alta stranie coincidenta care ma readuce langa tine intr-un timp nu prea indepartat din trecut. Dar ce mai conteaza asta acum… seara isi face loc printre cuvinte si imi risipeste cu tact imaginile pline de sarm din subconstient, lasand loc unui nou vis in care poate ne vom intalni din nou.

Numai asa cred ca e mai bine acum, pentru amandoi, dar poate mai ales pentru mine. Nu vreau sa risc si sa imi testez puterea de reactie si de rezistenta dupa o revedere acum… sunt slabit si prea vulnerabil incat nu mi-as putea stapani emotia de fata cu tine, o emotie fireasca si sincera care sunt convins ca o resimti din ritmul cuvintelor care se zbenguie aici de ceva vreme. Asa ca, nu iti spun decat somnic usor si tie, iar ingerasii sa iti vegheze cele mai frumoase vise ale tale. Voi fi si eu printre ei, acolo langa tine, _ _ _ _ _ _ _ :)

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

My little lady bug

2009-10-14T15:51:00.005+03:00

Motto :

Where are you this moment… only in my dreams

You're missing, but you're always a heartbeat from me.

I'm lost now without you, I don't know where you are

I keep watching, I keep hoping, but time keeps us apart…

Is there a way I can find you ?

Is there a sign I should know ?

Is there a road I could follow,

to bring you back home ?

To me...

“If I could be where you are” - Enya

Departe de atingerea mainilor mele ce mangaie acum durerea unui suflet blocat undeva in Univers, departe de aproapele unui cuget rusinat de a mai vibra, departe de acordurile naturale ale unei tonalitati care defineste lin iubirea mea esti tu, impreuna cu mica mea buburuza domnisoara. Ma incearca din nou visul in care apari si dispari, fara sa imi spui ‘la revedere’… iar gandul tau curat zboara catre mine, vestit gingas de mica mea buburuza domnisoara… sau poate doar asa vrea inima mea sa fie… Acordurile despre care iti tot spuneam sunt acum mai timid inganate de mai multe viori si de o voce interioara ce inca mai razbate dincolo de mine, dincolo de neputinta care inca imi domina spiritul. Ele descriu totusi o singura intrebare si un singur raspuns care sa ma ajute sa imi regasesc drumul catre tine.

Nu-i asa ca toate astea se vor termina intr-o zi ? Nu-i asa ca rostul atent ales de Dumnezeu pentru tot ce se intampla il voi intelege in ziua in care manutele tale se vor intalni din nou cu ale mele ? Nu-i asa ca incepi incet, incet sa ma intelegi ?... macar un pic ?...

Sunt un sufletel ce isi alinta micul strop de visare ce i-a mai ramas, alaturi de armoniile ce acopera cald sunetele ascutite si bruiajele citadine din jur. Imi caut acel dram de energie care sa ma readuca la viata, sa imi reactiveze simturile, sa iti scriu din nou in fiecare zi, sa stii mereu ca sunt aproape de tine chiar daca deja simti acest lucru in ciuda momentului greu care ma apasa. Printre lacrimile limpezi care isi fac loc printre cuvinte si gandul de multumire pe care il trimit cu recunostinta si trist ca nu pot sa intorc macar cu o floricica alba emotia ce ma cuprinde, las armoniile si viorile sa vorbeasca si sa spuna ceea ce cuvintele nu pot face. E atat de bine sa stii ca cineva se gandeste catusi de putin la tine, ca iti vrea binele, ca simte alaturi de tine si ca iti impartaseste trairile… daca ar stii acel cineva cat de aproape ma simt de tine si cat de complicata este coincidenta unui f-ulg argintiu poate ca m-ar certa din nou, insa nu cu rautate, ci cu o gentilete delicata asemenea aripioarelor unei mici buburuze domnisoare.

Exista oare o cale sa te pot gasi ? Exista oare un mod prin care sa fiu acolo unde esti tu acum si sa pot sa iti privi chipul si zambetul tau senin ? Exista oare un raspuns la toate astea ?!

Adierile reci ale toamnei care isi fac loc printre razele de soare cu dinti sper sa imi alunge frunzele ruginii ce imi acopera inima, lasand loc unei noi primaveri rotunde si care sa puna capat unui douazecisinoua acid de care parca as vrea sa uit cat mai repede. Poate dupa dusul rece care mai prinde bine cateodata – de n-ar mai veni vreodata, va aduce dupa sine un nou val azur ce isi va defini combinatia optima intre alb si albastru, colorandu-mi din nou viata si spaland toate nuantele de gri din sufletul meu.

Si tie iti doresc la fel sa ai parte de cat de mult bine, asemenea gandului tau curat pe care mi-l trimiti si ma faci sa tresar ca un copil, pana cand ne vom intalni vor trece toate relele si atunci vom rade si ne vom aduce aminte de momentul asta ca si cum mana mea ar prinde-o acum pe a ta si am face timpul sa stea in loc macar si un minut, micuta mea buburuza domnisoara :)
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Does she really know ?

2009-09-27T12:00:00.004+03:00

Motto :

Daca maine ar fi ieri

As simti cum iarasi sper.

Cum doresc din nou iubire

Si o viata alaturi de tine.

Daca maine ar fi azi

As fi cu lacrimi pe obraji

Si cu dorul de la tine

Ratacind mereu prin mine.

http://beautyheart65.blogspot.com/

Cuvintele tale ma aduc din nou fata in fata cu oglinda unui suflet ratacit si aproape resemnat de ceea ce se intampla in jur. Explicatiile nu isi mai au rostul, o mana divina se intinde catre mine, dar parca nu mai am puterea nici macar sa o prind. Decizii confuze si actiuni desarte imi ingusteaza drumul catre vis, un vis in care ai aparut din nou ca un miraj menit doar sa imi reaminteasca totusi ca inca traiesc si inca mai respir, chiar si mai incet, doar pentru tine.

Din departare buburuza mea preferata isi alina aripioarele ei gingase si parca usor triste, zburand lin catre mine dar parca pierzandu-si increderea ca floarea pe care o cauta spre a-si impartasi bucuria si pofta de viata mai exista. Oarecum si eu ajung sa simt ca totul se naruie in jurul meu, ca iepurasul meu drag m-a uitat si devin deja un pisalog ce isi rescrie gandul sau iar si iar, nemairegasind frecventa aceea magica de comunicare cu Dumnezeu. Ar trebui poate sa ma apuc din nou de studiu si sa recapitulez o lectie pe care se pare ca am cam uitat-o… care este lectia nu va spun inca… Ma intreb daca mai stie ceva despre mine, daca isi mai aminteste anii plini de armonie care ne-au adus “impreuna”, daca acum tresare rasfoind cu sete aceste randuri din adancul unor trairi ale mele ce le-am tot descris si redescris de mai bine de noua luni pe acest blog.

In curand douazeci si noua va deveni un treizeci rotund si plin de experiente de viata, desi parca mi-as dori sa ramana pentru totdeauna un douazeci si noua etern… in fata unei iminente schimbari simt ca ar trebui sa aduc si in mine undeva o schimbare de fond si nu doar de forma care sa contureze o noua atitudine mai ferma si mai clara in exprimare, mai optimista si mai vioaie, mai sanatoasa si mai armonioasa in acord cu ceea ce imi doresc cu adevarat sa mi se intample. Vreau o minune inlauntrul meu, o minune care sa porneasca din miezul de credinta pe care inca il mai am, acoperit acum de o coaja tare ce trebuie sparta cumva… nu stiu daca un ciocan sau poate un fulg de nea ar reusi sa faca asta, insa stiu ca sigur gandul tau curat ar reusi mult mai usor si mai repede sa o dea la o parte.

Vremea concluziilor si a frazelor de lemn e totusi foarte departe de ceea ce va urma cu adevarat in viata mea. Fiorii unui dor ce si-a inchiriat de mult o camera in inima mea, platind parca in avans chiria pe vreo cinci ani, isi fac simtita prezenta in fiecare gand, in fiecare cuvant, in fiecare respiratie tacuta ce imi insufleteste zi de zi trupul. Un alt suflet graieste intr-un fel special acelasi lucru : “Te voi astepta mereu, la poarta tacerii mute, cand picuri de ploaie zdrobesc tacerea…” Ma simt mic si neinsemnat uneori cand citesc si recitesc acest minunat blog pe care l-am recomandat la motto, un blog care prin insasi al sau nume este insufletit de inima frumoasa a unei fiinte gingase si plina de sensibilitate, sau, mai simplu, a unui suflet.

Pana cand minunea se va implini, iar schimbarea isi va face cunoscute efectele nu voi inceta sa vibrez atata timp cat fiinta-mi va exista, sa scriu si sa fiu aproape de tine, chiar daca nu stiu daca stii intr-adevar ce se intamapla cu mine si daca vei dori vreodata, cu rabdare sa imi asculti sufletul graindu-si iubirea lui pentru tine. Daca toate astea se vor intampla sau nu, va fi doar vointa lui Dumnezeu pentru mine.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Lucid dream

2009-09-10T22:11:00.006+03:00

Motto :

How many years
Since you found yourself

Staring at an endless sky?

Unaware of yourself

Who you are and where you're going

Only living

Only breathing

Losing all sense of time

The most fragile of things

Captivates and embraces you

Surrender and be witness

To this rarest of moments

No need to fear

No need to worry

About years that passed

About time you lost

Live seconds as a lifetime

Time it does not matter

You live within the sense

Of the stillness of time.

VNV Nation – “Endless Skies”

…1821 de zile, o ora, 48 de minute si 57 de secunde pana la inceputul unui nou drum, sau a unei evadari dintr-un vis ce imi rasuna in intreaga fiinta, ajunsa intr-un moment de transformare aparte, intr-o rascruce de drumuri in care vantul bate din fata, din ambele directii. Cel mai dificil este sa imi mentin echilibrul aici in mijlocul unui drum fara de sfarsit pe care singur l-am ales si care, fara indoiala, isi arata coltii. Incerc sa imi reamintesc de unde a pornit totul, imi revin in minte soaptele tale din visul tomnatic de septembrie devreme. Este multa tristete in inima mea… multa solitudine si prea multa tacere. Asa de multa, incat nici nu imi vine sa mai incep un alt paragraf… imi vine sa scriu in continuu, sa desenez prin litere tacerea unui suflet ce isi striga durerea, ce isi doreste renasterea, ce isi coloreaza apatic clipele goale care trec aiurea, fara tine…

Imi ascund plin de rusine privirea mea oarba, inerta si totusi atenta la orice mic semn sau frecventa emisa in Univers de tine. Redus la o liniste dinaintea furtunii, pana si ingerasul de langa mine priveste uimit un monitor care parca nu vrea sa imi accepte literele in ordinea asta ciudata, implorandu-ma parca din toti pixelii lui sa imi electrocutez sarcinile negative si sa revin cu o continuare plina de sarm ce se lasa asteptata undeva departe… cuvintele prea complicate te fac sa iti pierzi rabdarea sa mai citesti, iar paragrafele lungi si fara o idée clara iti induc o stare ciudata de somn… mai bine nu mai citi… si asa este prea trist si nu trebuie sa iti incarci tu gandurile cu toate lucrurile astea care nu se asorteaza deloc cu zambetul tau senin de copil… cand scanteia va reaprinde din nou lumina in camara sufletului meu, vei stii negresit.

Imaginea cerului apasator cu gust de vanilie este singura care ma tine agatat in viata, ca un cuisor de scortisoara a carui aroma nu cedeaza indiferent de cate lacrimi mangaie acum obrajii mei plictisiti deja de a le mai numara… sute, mii, zeci de mii, nici nu prea conteaza. Imi ramane o singura scapare: evadarea din visul acesta lucid, aproape cu ochii deschisi, prea innecati si incordati a se mai inchide… ma zbat undeva intre zorii unei dimineti de toamna si un apus de soare grecesc care apare brusc, fara a mai putea zabovi macar un ceas sau doua peste zi. Iar daca vei avea curiozitatea sa asculti putin cheia sol de mai jos, printr-un simplu click, vei constata din nou acelasi solo de ghitara care precede mesajul unui motto extrem de sugestiv, poate putin mai complicat de inteles in engleza… inca un solo in la minor al unei ghitari ce cu sfiala isi acompaniaza solistul si il ajuta sa transmita vibratia aceea minunata care te cuprinde cu fiecare nou click, vibratia X.

Ma reculeg in fata aceluias cer vanilat, tot sperand ca intr-o zi sa te tin din nou de manutza si sa ma imbat de fericire ca te-am regasit, iar visul meu lucid sa se fi terminat definitv… pana atunci insa, inca un gand al meu zboara lin catre tine, plin de dor, de sarm si de iubire…
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Un simplu cadou

2009-09-06T13:14:00.004+03:00

Motto :

Vreau 29 de buchete si-as putea sa fiu si fericita!

http://million-dreams-bubu.blogspot.com/

Lucrurile simple sunt si cele frumoase. Este mult mai usor sa gandim simplu, decat sa ne aventuram in scenarii incalcite si fara noima. Visele mele s-au incununat intr-o dimineata de septembrie devreme cu o lectie de pian, cu un sarut tandru si cu un raspuns : “…sigur ca de la tine a inceput totul !”. Desigur ca vibratia X isi face simtita prezenta, intr-o zi speciala care se cuvine celebrata cu o melodie delicata, un trandafir alb si un gand curat ce capata contur pe un blog ce implineste azi 9 luni de zile. Sa fie toate astea o mare coincidenta ?! Poate ca da… sau oare nimic nu este intamplator ?! Asta vom descoperi impreuna intr-o alta zi. Astazi este o zi speciala si se cuvine a nu complica ideile, ci a le lasa simple, pure si albe.

Ingerasii sunt cu totii invitati astazi la tine, mai putin unul care acum ma priveste cu zambetul lui infinit si imi incanta auzul cu armoniile unui pian alb care nu mai pridideste a mai obosi vreodata, tanguindu-si fin corzile abia atinse de clapele sale prietenoase. Este un fel de balada a unei iubiri magice care ma invaluie intr-un castel de gheatza menit sa pastreze nealterata esenta ei. Cateva cubuletze de gheatza ce s-au desprins din zidurile castelului strajuiesc fericite un trandafir ale carui treisprezece petale sunt acum miraculos mangaiate de fulgisorii firavi si albi invitati si ei la petrecerea ingerasilor. Melodia de care iti spuneam o poti asculta si tu, e putin mai jos de aceste umile randuri… Un simplu click e de ajuns !

Desi toamna isi impune incet capriciile prin norii pufosi de ploaie care uda si racoresc astazi pamantul in care vor creste roadele naturii, lumina albastra ce razbate prin geam isi regaseste un loc simplu de odihna intalnind petalele albe si proaspete ale unui trandafir ce a ajuns deja la tine, dis de dimineata ! Incerc sa ignor toate grijile si gandurile gri, sa ma detasez de lucrurile care ma apasa pentru ca azi trebuie sa fiu in armonie cu Universul caruia i-am cerut un simplu cadou pentru tine. Mi l-a oferit, iar eu trebuie sa am grija de el si sa ii multumesc pentru gest. Imi reamintesc acum lectiile uitate si lasate in ghiozdan intr-o dezordine de nedescris, iar scoala vine repede peste mine, luandu-ma aproape pe nepregatite. Eh ! …sa ramanem mai simplu la subiectul zilei: un simplu cadou pentru tine !

E atat de frumos sa poti oferi incat iti aduce o liniste interioara pe care de multe ori ti-o doresti insa nu o gasesti, orisicat de mult ai cauta-o. Pe cat de simplu este sa rostesti un ‘multumesc’, pe atat de greu este sa ma pot bucura de el, departe de locul unde mi-as dori sa fiu acum. Imi raman doar visele mele prietene care imi alina din cand in cand sufletul ce imi bate acum pentru tine.

Si pentru ca totul sa fie si mai interesant, in seara asta voi avea ocazia sa vad un film nou din ale carui imagini am utilizat nu demult cateva dintre ele ca si punct de pornire in nuantatele mele istorisiri pe blog. Este un film de actiune, misiune imposibila 3, care a fost programat chiar azi la ora opt si jumatate la pro tv. Sigur ca e inca o mica coincidenta nevinovata, ca doar nu se gandeau cei de la tv sa isi coordoneze programul cu ceea ce am scris eu aici. Universul a facut in asa fel sa se intample toate astea. De maine insa, misiunea se va muta insa in viata mea reala si abia astept sa gasesc solutiile corecte si inspirate acelor dileme care inca ma abat de la drumul corect. Cu un mic ajutor de la Dumnezeu, voi reusi sa trec peste…

Ziua in care voi fi din nou liber sa zbor va veni curand si atunci bucuria va exploda din toate partile si ma va readuce langa tine. Azi, insa, ma joc cu literele si cu sunetele care sa coloreze frumos acest simplu cadou pentru tine :

Lumina ce-mi inunda ochii
Am sa o mangai lin

Magia cerului senin
Uimeste chiar si pescarusii
La mal de mare se adun
Toti deasupra unui val
In care zburda veseli stropii

Albi si vioi de apa dulce
Numai la tine repezi vin
In dar cu-o alba floare !

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Window of my soul

2009-08-28T21:22:00.002+03:00

Motto :

Wish I told her how I feel,

Maybe she'd be here right now

but instead...

I pretend that I'm glad you went away

These four walls closing more every day

And I'm dying inside

And nobody knows it but me...

Like a clown I put on a show

The pain is real even if nobody knows

And I'm crying inside

And nobody knows it but me...

“Nobody knows it but me” - Babyface

E noapte deja, iar ochelarii mei tind sa capete o patina fina de tristete a ochilor indelung atintiti pe fereastra… Nu mai zaresc nimic, nu mai vii, nu ma m-ai inveselesti cu miciile tale momente de magie, nu te mai sfiesti sa imi apari in vis, cu tot cu fotografiile mele preferate, cu crampeie din amintirile mele din viitor…

E noapte deja ! Sa vina cineva sa aprinda lumina, pentru ca vreau sa te zaresc mai clar atunci cand vei aparea undeva intr-un coltisor al ferestrei sufletului meu.

Ma uit undeva in gol si parca haul este prea adanc sa pot patrunde dincolo de geamul rigid care ne desparte… sunt geamuri din acelea facute sa reziste, sa reziste… sa reziste in fata frigului si a ploii, sa pastreze caldura si linistea acolo in inimioara ta, pana cand oceanul va face pace cu norii gri si tumultosi, pana cand te voi zari intr-o zi si voi tresari din nou ca si data trecuta, furisandu-ma in spatele unor balustrade.

Oare balustrada sufletului meu ma mai poate sprijini ? Oare nu s-a plictisit de mine si de agatarea asta disperata a mainilor mele ? Oare mai exista scari de urcat ?

Sunt undeva la primul etaj si caut in jur indicii care sa ma conduca la usa ta… E intuneric pe scara ! Sa vina cineva sa aprinda lumina, sa pot vedea treptele care nu le mai simt sub mine si sa ma ia de mana mea blocata pe balustrada de otel…

Ce mai conteaza la ce fereastra privesc ! Oriunde ma uit, se reflecta in geam chipul tau care ma priveste timid si usor zambitor, spunandu-mi prin clipirile unor pleoape fine si moi ca trebuie sa ma adun, sau sa ma readun, sau sa imi reasez in ordine lucrurile pe care le am… Fereastra asta din fata mea se incapataneaza sa se mai deschida de parca s-ar opune sa scot capul afara si sa ma uit pe aleea din capatul blocului meu. A ramas blocata, redand ca o oglinda semi-transparenta chipul tau, ochii tai, parul tau, obrajii tai…

Incerc sa imi alung teama ca nu vei mai veni, ca nu te voi mai zari vreodata, incerc sa imi spun ca nu trebuie sa ma opresc la mijlocul unui drum, am inca sanatatea de partea mea (imi readuce aminte tizul meu ca este cel mai important lucru); macar asta sa nu o mai pun in pericol. Caut solutii care par de negasit, calculele complicate atrag imagini neclare, ma zbat intr-un cerc stramt care devine pe zi ce trece mai mic. De m-ar sugruma odata si m-ar trezi la realitate, poate mi-ar prinde bine. Ha ! Bine… ce cuvant pe care nu l-am mai scris de mult ! Bine… ce bine ma simt sa scriu din nou “bine” !

Raspunsul intrebarilor tale se afla aici in fereastra asta deschisa acum, numai de vei naviga printre titlurile aliniate ce alcatuiesc rama unui suflet de om, cu bune si cu rele, cu zambete si lacrimi, cu certitudini si iluzii, cu sperante si vise desarte, cu credinta si ratacire, cu iubire si regasire, cu strigate si soapte, cu zile stinse-n noapte… E noapte deja ! Sa vina cineva sa aprinda lumina…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Instead

2009-08-24T19:21:00.003+03:00

Motto :

... vibe with me, x.

Este prea liniste sa te mai pot privi in ochi, asa de liniste incat aud ticaitul ceasului de pe perete unde stau agatati doi delfinasi, unul albastru si unul roz, aud pana si ventilatorul unui calculator mut de uimire care nu ma recunoaste aproape. Nici eu nu pot crede unde am ajuns pe un drum pe care singur l-am ales si care acum ma pune la teste cu grad mare de dificultate. Strig dupa ajutor... a... nu ma aude nimeni, apoi sunt atent la soaptele unui Univers care acum este ocupat... x... si nu are timp de mine.

Nici oftatul nu mai e oftat... se transforma intr-o respiratie lenta, intr-un fel de resemnare nociva si inexplicabila, insingurat si infrigurat de propria-mi neputinta. Cum se vor sfarsi toate astea ? Acum chiar nu stiu... sunt impietrit in fata acelorasi taste ce dansau pana mai deunazi pe ritmul imbietor al unei vibratii care se intalnea mereu cu tine si iti amintea ca inca mai exist. Desigur ca nimic din toate astea care acum ma apasa nu au nici o legatura cu tine, ci doar sunt poate niste incercari si teste de maturitate pe care trebuie sa le trec. Am multa materie de recuperat din urma si o recapitulare se impune...

Privirea mea e undeva deasupra parului tau care iti acopera fata luminoasa, deasupra gandurilor tale ce acum incearca sa rezoneze cu mine si sa ma ridice de pe trotuarul unde am cazut impiedicat si plin de frustari. Este frig aici jos, este frig fara tine, este un ciment umed si dur de care m-am lovit in inertia unei alergari haotice de unul singur catre scopuri nobile si greu de dovedit si explicat unor oameni impregnati de scheme mentale adanc conturate cu linii ingrosate grosolan, care au drept importante criterii de apreciere gura lumii si punga plina de arginti... sunt doar in gand langa tine si nici chiar in gand nu m-as incumeta sa te privesc direct in ochii tai senini pentru ca i-as umbri cu norul gri al genelor mele ce sunt acum mai grele decat de obicei.

In loc sa pot redeveni acel romantic visator al unui peisaj de film in care tu esti personajul pozitiv, raman umbrit de propria-mi durere ce imi inunda pana si cei mai optimisti fiori care incearca sa ridice capul si sa vada soarele ce lumineaza dincolo de norii ce s-au aliniat la mine-n cartier, in fata geamului din dormitor si care ma apasa... Dar insa cum viata este asa facuta nu numai din zile roz, am scris si despre zilele mai gri care sunt tot a'mele si care le traiesc, cu un amar pe care nu l-am simtit nicicand pana acum, de parca stocurile de vanilie de pe rafturile magazinelor s-au epuizat de mult si tirurile cu noile plicuri intarzie sa apara, blocate-n trafic... imi umezesc timid buzele care nu vor a mai rosti nimic, fac greva contra unei stari de spirit ce nu ma lasa sa zambesc si, totusi... in loc sa fiu acum cu tine, in brate sa te tin si soapta-ti calda sa-ti aud cum ma imbie, stau impietrit si scriu cuvinte fara noima si fara obiect...

Sper macar tie sa iti fie bine si simplul gand ca poate esti mai linistita imi va da din nou putere sa ma ridic dintr-un adanc in care ma scufund, iar tubul meu de oxigen indica ultimele liniute. Va trebui sa invat din nou sa respir si sa dau din maini cu putere sa pot reveni acolo sus si sa plutesc din nou spre tine... iarta-mi te rog sinceritatea crunta si gandurile triste, ele nu iti sunt potrivite firii tale divine, insa prefer asa decat sa joc un teatru si sa mimez un zambet fals, sa impresionez... in loc sa rad, eu plang in mine, pentru ca azi mi-e greu de unul singur si am si eu un suflet de copil ce are uneori nevoie de iubire, de energii divine care sa ma ajute sa trec momentul greu... Ajuta-ma, Doamne sa o pot privi din nou in ochii ei frumosi ! Ajuta-ma, te rog, sa pot trai din nou asa cum tu ai vrut si nu asa cum sunt acum...
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

One minute passed midnight

2009-08-19T22:27:00.004+03:00

Motto :

What doesn’t kill us, makes us stronger !

X.Vibe is The New Attitude

E miezul noptii ! In saizeci de secunde trebuie sa activez dispozitivul de detectie a vibratiilor X. Ai la dispozitie mai putin de un minut sa te conectezi la inter-reteaua neurotica a serverului central. Esti pregatit pentru misiune ??? Esti intreg la minte ???

Ma uit la pagerul montat pe parbriz si vad ca am primit un mesaj: “ne intalnim in park la ora pre-stabilita”. Stau cateva clipe si descarc din laptopul incastrat in bordul masinii adresele parcurilor din orasul ales. Ora o stiu prea bine, insa parcul… parcul… dilema se complica si mai mult cand pe adresa de mail primesc detalii cifrate despre coordonatele bancii de pe aleea douazeci si noua a parcului. Se pare ca aleea e blocata, sau inacessibila cel putin… ceva a intervenit in libera circulatie a trecatorilor simpli pe acolo. Clear ! Clear the alley no 29 !

Noaptea se adanceste in albul fad al unei luni care se vrea plina, insa numai plina nu e… plina de ea, poate ! Plina de evenimente neprevazut de acide, care iti tonifica si iti zgandare totodata toti stimulii neuronali ai sistemului de perceptie extra-senzorial. Ce dracu spun aicea ?! Ticaie secundarul in draci… cateva secunde pana la doisprezece si un minut…

Check ! Misiune initializata… ma furisez pe aleea numarul sase, identific adresa bancii indicate de cifrajul receptionat si ma duc sa verific daca zona este una securizata. Lemnul vechi al bancii sclipeste in nuante de verde proaspat vopsit sub clarul de luna plina ce se vrea rege al noptii… Instalez dispozitivele de detectare a energiilor negative si le conectez la aspiratorul cybernetic pentru a dezinfecta zona. Verific atent fiecare fibra de lemn, fiecare surub care inca se mai misca, fiecare suport de fier sau spatar cu varfuri ascutite. Totul trebuie sa fie impecabil…

In cateva secunde aud zgomote ciudate in jurul meu si imi dau seama ca sunt deja inconjurat… Locatia a fost desconspirata de un virus troian ce a patruns teleleu in laptopul meu de pe bord. Ma las camuflat sub banca de o tufa de bradut, incercand sa imi controlez respiratia si sa identific numarul celor care ma inconjoara de pretutindeni… Imi armez pistolul de calibru unsprezece milimetri si observ ca incarcatorul nu mai are nici un glont… Cred ca am lasat gloantele undeva in torpedo. E prea departe si prea riscant sa mai fac vreo miscare… Totul incepe sa se invarta in jurul meu, tintele miscatoare incep sa se apropie si sa ma localizeze précis sub camuflajul meu ce tinde sa se reprime sub propriai radacina. Raman undeva ascuns in spatele ultimei crengute de brad, sub banca pe care mi-ai indicat-o clar in mesaj.

Deodata cineva se aseaza cu picioarele incrucisate intr-un mod nemaintalnit, sub o forma de X aproape de neconceput. Bratele sunt si ele in aceeasi forma si parca sunt pregatite sa ma cuprinda. Pielea neagra si catifelata se simte chiar de aici de sub lemnul vechi verde sclipind si amestecandu-se acum cu formele ciudat asezate pe banca. Ma ridic, cu pistolul indreptat catre tintele ce acum s-au mutat toate intr-o singura directie, aliniindu-se una in spatele celeilalte, dupa marime… As vrea sa trag, insa imi reamintesc ca incarcatorul este gol… Caut cu disperare imbratisarea mainilor tale si ma las cuprins de ele, respirand des si cu ochii fixati asupra umbrei care ma tintuieste fara mila.

Vocea ta lina imi sopteste: totul va fi bine ! Esti acum aici in bratele mele ! Nu e nimeni in jur ! Suntem doar noi, atat ! Tu si eu…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

...to be continued..."Operation charm"

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Blue for my bunny

2009-08-15T13:54:00.003+03:00

Motto :

Te iubesc

Ia ghici …

Simt ca esti aici, in bratele mele care te mangaie usor, iar manutzele tale sunt acum prinse intr-ale mele si tremura firav de teama sa nu le las… singure… Mai simt ca ai vrea sa imi spui ceva, insa emotia din glasul tau lin e prea mare si nu poti ingana decat un sunet natural ce se apropie de frecventa bataii inimii tale ce acum se linisteste, langa a mea… Si mai simt ca fiecare litera pe care o scriu se alinta fin printre vecinele ei din alfabet, laudandu-se ca fac parte din mesajul care acum se naste pentru tine, “m”, “a”, “r”, “i”, … …

Instrumentele din orchestra se succed unul dupa altul, intr-o ordine atent aleasa de dirijor, pianul, glocken-spiel, fairy-effect, ghitara si viorile ce vor vibra impreuna pentru a creea un acompaniament catifelat care va imbraca vocea divei ce isi tanguie melodia si propriile simtiri pe scena slefuita asemenea margelelor de sidef ale unei scoici.

Bagheta magica a sefului orchestrei pluteste miraculous printre sunete, aducandu-le impreuna si facand ca ele sa sune armonios si fara sa deranjeze urechile tale atente de iepuras care sunt acum putin ocupate cu un pupic primit drept cadou de ziua ta… se fastacesc sub atingerea buzelor mele, insa sunt prea rusinoase sa mai reactioneze cumva. E bine sub atingerea lina si calda pentru a se mai furisa la loc in vizuina lor plina de cadouri cu grija pastrate, incat nici macar verisorii nu le-au vazut vreodata.

Sepcutele albastre s-au impartit si au devenit mici artisti estivali, mai putin una care imi acopera privirea mea albastra de ochii celor care nu inteleg dorul meu, de sagetile care ma pandesc sa ma intepe de cate ori au ocazia, de atenta grija a oamenilor care ma vor departe de orasul ales de Dumnezeu pentru mine.

Te strang din nou mai aproape de obrajii mei care iti ating acum ochisorii tai blaxy si nimic altceva nu mai conteaza… esti cu mine acum, iti spun la multi ani, vreau sa stii ca esti cel mai frumos dar pe care l-am primit de la viata si care m-a invatat sa nu uit niciodata sa zambesc :)

Secundele ticaie de zor, sunetele se succed in graba, iar vorbele mele se sting usor udate de roua diminetii de noua primavara ce se implineste incet in calendar, iar motto-ul meu a ramas inca necompletat… sunt niste punctulete care vor si ele sa spuna ceva, sunt sigur ca o sa descifrezi tu ce vor ele sa spuna. Nu uita sa papi o prajitura si pentru mine, ca sunt foarte pofticios sa stii… cu vanilie sau cu mure de padure si un cocktail cu ananas si visine :P
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

X.xm

2009-08-13T21:29:00.005+03:00

Motto :

Nu conteaza cat timp petrecem impreuna, iubirea noastra nu consta in cantitatea lui ci in continutul sau, si chiar daca ne iubim doar un minut, ne vom iubi asa cum nimeni nu a mai facut-o sau nu o va face pana acum, iar daca nu vom ramane impreuna, nu voi regreta, ca pentru un minut ti-am aratat ce inseamna dragostea, si nu voi regreta niciodata ca am zambit, ca am iubit alaturi de tine, ca pentru un minut am cucerit lumea.

Fa din iubire o minunata inertie, iar anii vor face inertie din fericirea ta.

Dragostea eterna exista dincolo de cuvinte daca stii cum sa tii focul aprins.

Cum? ... Incepe cu tine!

Iubeste ....si vei fi iubit !

http://iubireaa2ingerasiladepartare.blogspot.com/

Yeap ! Check this out ! The american dream is gently touching your ears. You are simply enchanted in deep harmony with the rhythm of your heart, the same as mine is ! Happy to be in touch again and connecting the X.xm vibe all around me !

Retraind muzica anilor copilariei mele ce acum este accesorizata la vremurile moderne pe care le traim, realizez cat de frumos a fost avand sansa sa cresc pe ritmurile curate si simple ale R&B-ului american, pus atat de subtil in valoare de Mariah Carey, o voce care nu mai are nevoie de alte adjective redundante. Versuri superbe si o interpretare aleasa ce merita aplaudate in picioare… iar cum saptamana aceasta este binecuvantata de marea sarbatoare a Sfintei Marii, iti spun de pe acum LA MULTI ANI… Imi doresc sa fiu eu primul, asa ca am luat-o cu vreo doua zile inainte, asa de nerabdare… M-am gandit ca o asociere mai frumoasa intre muzica ei si acest prilej de sarbatoare nu poate fi depasita de nici un fel de alt gest pe care l-ai interpreta in mii de feluri, poate nepotrivite.

Sunt aproape de sufletul tau si chiar daca urarea mea este una simpla, sper sa nu te superi daca nu o voi face si personal… sa stii doar ca gandul meu este cu tine in aceste zile de august, un gand un pic abatut de cateva adieri de vant care nu imi dau pace. Cand voi reusi sa depasesc momentul, cu siguranta ca altfel vor sta lucrurile…

Am lasat pentru o vreme decorul de romancier amator undeva in camera mea pentru a ma putea exprima mai direct si fara prea multe subintelesuri, cum deja vad ca le-am generat la randu-mi si nu as vrea sa aiba nimeni de suferit din asta. Oricum, un sentiment uman oricat de codat ar fi el, aceeasi esenta o are si nu vad pana unde as putea sa ma ascund undeva in spatele degetului meu mic. Poate acest stil este mai putin spectaculos, dar imi pastrez cateva rezerve de inspiratie si pentru inceputul lui septembrie care va fi unul si mai special. Pana atunci, prefer sa iti vorbesc cat mai simplu si mai relaxat. Daca voi si reusi, asta ramane numai la aprecierea ta…

Alunec si ma las cuprins de armoniile unei melodii care ma aduce cu gandul aproape de tine si recitesc cu placere pasaje pline de emotie pe care numai un sufletzel delicat si special le poate scrie, generand raspunsuri si reactii pe masura in subconstientul celor care inca mai au un ragaz pentru a citi si simti dincolo de cuvinte. Este minunat sa descoperi ca dincolo de cuvinte sunt sentimente alese si ca exista oameni carora le pasa… Poate ca intr-o zi voi ajunge sa cunosc mai bine povestile lor de viata, sa le multumesc pentru ca imi insenineaza din cand in cand viata si sa le intorc recunostinta mea…

Iar cum si maine e o zi, punem literele fermecate in lacasul lor, bulinele verzi si bulinutzele albastre le asezam cu grija in al 29-lea sertar pe care nu il inchidem, ci il lasam in grija unui ingeras cu aripioare argintii care cu vioara sa isi inveleste inima in armonii de La minor. Somnic usor !
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~